Lecturi: Un pictor poet si borsetul lui de idealuri

Cu un aer usor timid, cu atitudine retractila, dincolo de care se ghiceste o persoana extrem de sensibila, vulnerabila, chiar ("sarjând cu atacuri de panica"), Ioan Burlacu pare ca traieste intr-un timp numai al lui. "Sunt doar un pictor", spune el cu modestie, si sta mult in atelier, dupa orele de scoala (e profesor la Colegiul de Arte "George Apostu"), unde mestesugeste inspirat niste ciudate picturi-obiect, in ultima vreme. Ceea ce nu inseamna ca nu merge si in natura, la peisaj, când e vremea buna, si in tabere de creatie, lucrarile sale, rezultate in urma unor astfel de incursiuni si fertile ragazuri, fiind admirabile, de o atmosfera densa si un incântator colorit. Dar Ioan Burlacu este si un poet adevarat, un om cu instinct si vie curiozitate artistica, dar si cu apetit pentru idei, combinând artele intr-un mod personal, trecând, cu usurinta, de la un mod de exprimare la altul. Moldovean, de prin partile Dorohoiului, el s-a indragostit de literatura din liceu, si-a cultivat gustul pentru lectura, si chiar a inceput sa scrie. Literatura a ramas, asadar, prima iubire, cea la care te intorci mereu. A ales sa faca studii de arta plastica, pentru ca se exprima cel mai bine desenând, dar a continuat sa-si umple caietele nu numai cu schite, ci si cu versuri, debutând, la un moment dat, in revista "Ateneu" cu un grupaj poetic. Iar acum a scos la iveala primul sau volum de poezie, intitulat "Blick-ul efemeridei". O carte eleganta, aparuta la Editura Vicovia in conditii grafice de exceptie, cu o coperta si ilustratii de Dragos Burlacu, talentatul fiu al autorului. Volumul e interesant, surprinzator, pe alocuri, usor deconcertant prin eclectism. Titlul e cautat si te cam arunca in ceata, pentru ca blick nu e un cuvânt cunoscut, el venind din arta fotografica (o alta pasiune a lui Nelutu Burlacu), insemnând o strafulgerare, o sclipire fulguranta, instantanee, ca o secunda de gratie, greu de fixat. Cel putin, asa imi imaginez eu.Tonalitatea generala a volumului este una melancolica, nostalgica, stând sub semnul lui Mnemosyne, capricioasa muza a memoriei. Sunt multe amintiri ("devoratoare"), decupate, inserate intr-un inedit colaj sau suprapuse, ca intr-un palimpsest, alcatuind un jurnal existential. Multe poeme sunt transcrise intr-o tehnica mixta (ca sa folosesc un termen din artele plastice, acestea fiind arhiprezente in poezia lui Ioan Burlacu, prin trimiteri la nume celebre de artisti, prin sugestii cromatice), intr-un intreg cu nu putine note de pretiozitate. Unele poezii sunt limpezi, transparente, muzicale, mizând pe jocul sinesteziilor, pe când altele cultiva hazardul imagistic dadaist sau sunt de-a dreptul ermetice. Un plus de simplitate (care este supremul rafinament, o spunea Borges, invocat undeva, in volum) ar fi fost un câstig important pentru cartea aceasta care, in fond, este una despre culoarea, atât de schimbatoare, a sentimentelor, unele efemere, altele durabile. Pentru ca Ioan Burlacu, natura complexa, contradictorie, este un sentimental incorigibil, dar si un subtil ironist. E un visator care poarta mereu cu el un "borset cu idealuri", asa cum suna titlul unui poem, la care adaug si altele, memorabile: "tatal risipitor", "doar un pictor", "lido di jesolo", "pe strada Bacovia", "palimpsest", "vinisoare roz", "stare grafica", dialogam fara coperti" "ingerul de plastic", "ultimul trofeu" (am respectat grafia autorului). "traiam izolati arestându-ne singuri/ in celula amniotica a poeziei spune undeva Ioan Burlacu, despre care Ion Tudor Iovian (in prefata la "Blick-ul efemeridei") noteaza: "Explorarea concretului e mediata de inteligenta pictorului care isi construieste obiectual spatiul, dar si de energia poetica a visului in expansiune. De aici se nasc secvente lirice de o intensitate imagistica putin obisnuita la un debuant". Ceea ce este un fapt remarcabil, s-o recunoastem.
Carmen Mihalache