Lecturi: Scrisul, ca un act de curaj

Cartile de interviuri, de dialog, care arunca în joc procedee empatice si o anumita directete, se bucura de mult succes în randul cititorilor. Asta si pentru ca ele se parcurg mai usor, sunt mai ofertante la lectura decat cartile cu texte compacte, descriptive, analitice, critice etc. Numai ca ele nu sunt chiar atat de lesne de realizat, în ciuda aparentelor. Pentru ca a pune întrebari este o treaba dificila, mai grea, îndeobste, decat a da raspunsuri. Este ceea ce ignora destui jurnalisti în goana dupa notorietate, dar lipsiti de inteligenta, imaginatie, stersi si previzibili, într-un final. Un interviu reusit, un dialog substantial are o reteta a lui, si trebuie sa contina un bun dozaj între curiozitatea personala a celui care întreaba si aceea a presupusului public în beneficiul caruia lucreaza. Întrebarile trebuie sa fie potrivite, bazate pe o temeinica documentare, care este cel mai important lucru pentru o carte de dialog. Desigur, nu am epuizat toate "cerintele", pentru ca mai sunt si alte ingrediente necesare unei atragatoare puneri în scena a unei scrieri de acest tip. Am citit recent o astfel de carte, intitulata "Conversatia cu Nora Iuga" (aparuta la Editura Tracus Arte din Bucuresti), datorata profesoarei Gabriela Gîrmacea de la Onesti, si i-am apreciat fluenta si spontaneitatea, una elaborata, desigur, ca urmare a unei regii atente, nuantate. Gabiela Gîrmacea a cunoscut-o pe Nora Iuga (poeta, prozatoare, traducatoare) la Festivalul "Primavara poetilor" (pe care-l organizeaza, în urbea ei, pentru liceeni, împreuna cu George Chiriac, un talentat tanar autor), unde scriitoarea a fost invitata pentru o lectura publica. În timp, între cele doua s-a legat o frumoasa prietenie literara si umana, rodul acesteia fiind o serie de convorbiri libere, pe diverse teme, care si-au gasit apoi locul într-o carte. "Conversatia cu Nora Iuga" (titlul, mai putin obisnuit, te trimite într-o zona mai relaxata, placuta, un pic jucausa, cultivand si o anume teatralitate) te prinde si te cucereste. Cu o viata plina, bogata în experiente multiple si variate, cu o încantatoare vivacitate spirituala, nonconformista scriitoare ne face martorii unui parcurs existential iesit din comun, seducandu-ne, la optzeci de ani, printr-o fermecatoare tinerete launtrica. Raspunzand mestesugitelor întrebari ale Gabrielei Garmacea (care se arata a fi o remarcabila partenera de dialog, cu opinii proprii, cu observatii pertinente, delimitari, nuantari), Nora Iuga povesteste într-un chip viu, animat, întamplari care i-au marcat viata, vorbeste despre oameni dragi din familia ei, despre mediul literar, despre unii confrati, despre pasiuni, preocupari, calatorii. si este sincera, fireasca, directa, fara ocolisuri în ceea ce vrea sa spuna. E, în mod esential, un om liber, lipsit de prejudecati, careia nimic din ce este omenesc nu-i este strain. Are o energie si o vitalitate debordante, o inteligenta dinamica, prinde totul din zbor, adulmeca noul, are intuitii surprinzatoare, fler, simtind imediat valoarea. Se entuziasmeaza usor, îsi traieste ideile cu patos, stie sa rada cu pofta, are umor, face observatii exacte, remarci subtile, ironice, e sentimentala si lucida, totodata. Simtul spectacolului îi este un aliat de nadejde în discursul sau, iar meritul Gabrielei Gîrmacea este acela de a fi notat, ca în niste didascalii, gesturile, mimica, atitudinea, avanturile, reactiile Norei din timpul conversatiei lor. si mai are Nora Iuga curajul de a se arata asa cum este, asumandu-si toate riscurile care decurg din asta. De fapt, în convingerea ei "scrisul este un act de curaj în sensul ca te expui, ca-ti desfaci pieptul si arati ce ai tu înauntrul tau".
Carmen Mihalache