BRICOLAJE: Efectul de bumerang al bascaliei

La câte se întâmpla acum în tara, la ce fierbere exista, la noianul de furie acumulata, faptul ca românii nu-si dezmint capacitatea de a face haz de necaz nu e tocmai un lucru rau, el fiind proba vitalitatii acestui neam. Cum era de asteptat, au aparut si bancurile, iar unele dintre ele sunt reusite. Pe o pancarta scria, de pilda: "Noi de fapt suntem 300.000 de mii! Ne-a numarat Roberta Anastase." Asta nu înseamna însa ca trebuie sa ducem totul în derizoriu, sa luam lucrurile în usor, pentru ca ne aflam la portile Orientului. Pentru ca ele se vor razbuna si se vor întoarce asupra noastra cu o si mai mare forta. Se vede limpede ce efect de bumerang a avut bascalia practicata dezinvolt de domnul presedinte. A creat o reactie similara, lozincile strigate sau scrise de protestatari fiind clonate dupa "stilul" sefului statului. Pentru ca, e de la sine înteles, ca persoanele de vaza, diriguitorii unui neam sa aiba un comportament exemplar, sa-si aleaga si sa-si masoare vorbele, sa fie un model pentru oamenii obisnuiti. Daca vorbesti ca la periferie si te bati pe burta cu neamul prost, mitocanesc, nu poti sa te astepti decât la reactii identice. E nevoie de un anume tip de educatie, de retinere, tinuta, sobrietate, de o necesara, la modul imperios, decenta, atunci când te gasesti în functii înalte. Anumite "exotisme" nu-si au locul când esti de rang înalt si ocupi o pozitie care implica maxima raspundere. Nu te apuci sa pozezi în reviste mondene sau chiar deochiate. O dama din guvern ar fi trebuit sa stie ca e tabu pentru ea, ca ministru, sa se lase dusa de valurile frivolitatii si sa-si dea în petec cu narcisismele si fantasmele ei în Tabu. Bunul simt, bunul gust si o constiinta a ceea ce nu se cuvine, într-o anume postura, trebuiau sa o opreasca de la un astfel de gest. Dar bag de seama ca cer prea mult, uitând zicala ca la noi totul e cu putinta si nimic nu are consecinte. Dar daca, totusi, lucrurile încep sa se schimbe? Parca se ivesc ceva-ceva semne, si oamenii nu mai tac si nu mai înghit orice. Sper ca semnele acestea sa fie cele ale unui drum fara întoarcere, sper ca oamenii sa-si recapete simtul demnitatii. Sa-si ceara drepturile cu tarie, da, dar sa nu uite ca au si îndatoriri, fata de ei însisi si fata de altii. Au datoria sa nu uite ca libertatea, gâstigata cu greu, nu trebuie consumata în supradoza, si aiurea, fara sens, directie, pentru ca se transforma în altceva, foarte periculos. Iar mistocareala, bascalia, bataia de joc, vociferarile, injuriile si sarcasmele nu tin loc de actiune concreta, de solutii rationale, adecvate unei situatii.
Carmen Mihalache