Bricolaje: Daca as avea o telecomanda magica

Îmi place sa vad ce obiceiuri au alte popoare la sfârsit si început de an. Multe dintre ele sunt amuzante, si as vrea sa le pot si eu reproduce. De pilda, în unele regiuni din Italia oamenii deschid larg ferestrele si arunca diferite lucruri vechi, chiar si piese de mobilier, si asta spre disperarea celor de la salubritate. Si eu as face acest lucru cu mare avânt, daca mi-as permite sa-mi cumpar alte obiecte în loc, sa ma înnoiesc, carevasazica. Dar cum asta ar fi pentru mine un adevarat lux, pe care nu mi-l îngadui, din pacate, mi-am zis sa schimb si eu câte ceva, pe ici, pe colo. De pilda, titlul rubricii de fata, care pastreaza însa ideea, aceea de mixaj liber de diferite teme, subiecte, observatii, opinii, impresii, carora le caut un chichirez anume si un acros în prezent, un sens actual. De altfel, bricolajul este caracteristic vremurilor bezmetice pe care le traim în regim de urgenta. Când vrem repede totul, si mai ales vrem diversitate, distractie. Or, pentru asta e nevoie de flexibilitate, de imaginatie, de stiinta de a combina felurite lucruri marunte, ca sa obtinem altceva, sa iesim din strânsoarea si strâmtoarea obisnuintelor, din rutina. Dictatura banalitatii mi se pare îngrozitoare, de altfel, asa ca ma împotrivesc ei cu toata puterea. Cum îmi displac fatalistii de profesie, plictisitii, blazatii, ma intereseaza sa descopar mereu ceva nou si proaspat, dincolo de clisee si stereotipii de gândire repetate obsesiv. Iar cine cauta, gaseste. Important este sa nu-ti consumi mintea si timpul pentru lucruri care nu merita atentie, si sa fii deschis, permeabil la nou.
E foarte igienic sa dereticam din când în când prin camarutele noastre intime si sa azvârlim vechiturile, obisnuintele paguboase. Eu mi-am pus dorinta asta la început de an, când am înghitit, dupa un obicei spaniol (despre care am citit eu undeva) 12 boabe de struguri, ba chiar 13, în mod precaut, sa fie una în plus, punându-mi ceva în gând pentru fiecare. Ca sa am ce face tot anul. Un an pe care ni-l putem face mai altfel, dupa propria vointa si putinta. Desi acum se poarta „optimismul ponderat”, dupa cum se exprima unii politicieni de frunte (în care eu, oricum, nu cred), un grauncior, un strop de nebunie creativa nu strica la viata omului. Ba chiar o fac mai lesnicioasa, mai placuta. De fapt, asta e ideea, o viata mai lesnicioasa, asta îmi doresc si va doresc si dumneavoastra pentru 2012. Un an în care am putea îndrazni mai mult si, în primul rând, am putea parasi fatalitatea autohtona, transformând, cu inteligenta, nesansa în oportunitate. Daca as avea o telecomanda magica, as da un dublu click, ca într-o nostima comedie americana, pe dorinta asta.
Carmen Mihalache