Un dicton latin spune per aspera ad astra, adica, la rezultate stralucite se ajunge pe cai grele, aspre, cu mult chin si truda. si nici noi nu ducem lipsa de proverbe care ne amintesc de cat amar trebuie sa inghiti ca sa te poti dedulci la ceva bun in viata asta. Fara renuntari, sacrificii, munca, tenacitate, vointa, n-ai cum sa ajungi la performanta, in orice domeniu, asta e un adevar verificat. Desi, acum, mai toti tinerii vor sa aiba rapid de toate, sa arda etapele, cum se zice. N-as vrea sa dau sfaturi nimanui, nu mi se potriveste ipostaza asta, dar pot sa sugerez ceva. De pilda, lectura autobiografiilor unor oameni celebri, indeletnicire pe care eu o practic destul de des, cu mare folos, chiar daca am depasit varsta formarii. Pentru ca din asemenea carti afli intotdeauna lucruri interesante, care te fac sa te apleci mai atent asupra dedesubturilor naturii umane. De obicei ma indrept spre autobiografiile artistilor, din motive profesionale, dar curiozitatea ma impinge si spre alte zone. Astfel ca, recent, m-am delectat pur si simplu cu autobiografia lui Andre Agassi, desi eu cu sportul n-am nici in clin, nici in maneca. Dar am o mare admiratie pentru invingatori si, oricum, tenisul e un sport elegant, aristocratic, asa ca-mi poate satisface gusturile estetice. Citind Open. O autobiografie (traducerea cartii lui Agassi a aparut la editura Publica) mare mi-a fost surpriza cand am dat peste aceasta uluitoare marturisire a celebrului sportiv: "Traiesc din tenis, desi urasc tenisul, il urasc cu o patima intunecata si secreta, si intotdeauna l-am urat". Teribila, cutremuratoare confesiune, de o intensitate extraordinara prin repetitia apasata a verbului. Cum a fost posibil ca dintr-o mare de ura, neagra, devastatoare, sa tasneasca atata stralucire, cum de un sentiment negativ la culme, distructiv, poate aduce atata glorie, realizare, bogatie? E, desigur, un paradox. Dar unul plin de invataminte despre intortocheata fire umana si incalcitele cai ale destinului. Cu un rar talent de povestitor, Andre Agassi gaseste cele mai simple si potrivite cuvinte, expresii fruste, necautate dar extrem de graitoare si convingatoare, pentru a explica ce calvar a trait. intelegem ca a fost un copil fara copilarie, victima a unui tata abuziv, care l-a facut sclavul ambitiei sale nemasurate de a avea un fiu campion. Astfel ca inchisoarea copilariei sale a fost un teren de tenis construit de parintele sau, fanatic al ideii de a-si vedea baiatul pe primul loc in ierarhia sportului alb.
E chiar de citit aceasta carte in care un mare sportiv, cu o personalitate complexa, se scruteaza pe sine, isi dezvaluie cele mai intime trairi, punandu-si sufletul pe tava, intr-un stil direct, fara zorzoane, dar captivant. Nu degeaba, cei care au comentat Open. O autobiografie s-au declarat cu totul cuceriti de lectura, considerand cartea lui Agassi drept una dintre cele mai bune scrise de un sportiv din toate timpurile.
Carmen Mihalache
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.