Bric-Brac: Prostii benefice

„Am vazut multe flori si am citit destule carti, cu toate ca niciodata nu e destul." O spune Bacovia în cele cateva pagini de proza, de scurte notatii stranse sub titlul Dintr-un text comun. În aceeasi bucata de proza, gasesc si urmatoarea fraza: "Viata e pentru cei inteligenti; ei nu fumeaza fara cafea si, desigur, au luat trenul pentru alte zari". Nu pot sa-l contrazic pe poet. Desi am vazut destule persoane considerate inteligente, care si-au ratat viata. Si mai stiu ca tocmai oamenii destepti fac, uneori, cele mai mari prostii în lumea asta. Dar e bine oare sa te conduci numai dupa regulile ratiunii, ale logicii? Am avut în mana, zilele trecute, o carte de stiinte sociale, scrisa într-un mod original, cu mult farmec si umor, care mi-a clatinat cateva convingeri. Ea se numeste "Irationalitatea benefica – Avantajele neasteptate ale sfidarii logicii la serviciu si acasa", autorul ei, Dan Ariely, bucurandu-se de un mare succes în randul publicului. Pentru ca stie sa fie simpatic, amuzant, spunand lucruri importante, care te ajuta sa întelegi mai bine comportamentul uman în cele mai variate situatii. Eu am pariat multa vreme pe puterea ratiunii, îmbatandu-ma singura cu apa rece. Asa ca mi-a priit o astfel de carte sprintara, scrisa într-un stil relaxat, "haios", chiar. Si m-a binedispus, dintru început, si veselul îndemn "fiti arielici!", gasit pe un site. Ca m-a dus cu gandul si la nastrusnicul duh Ariel din "Furtuna" lui Shakespeare, care-l chinuie (printre alte ispravi), în chip delicios, pe natangul Caliban. Sa revin la felul în care Ariely ne explica de ce facem prostii, de ce suntem tentati sa punem un pret prea mare pe ceea ce avem, neluand în seama posibilitatea unor consecinte nefaste. Bine ca exista, totusi, oameni prevazatori, precum domnia sa, care au stat, au analizat si clasificat aceste prostii, ca sa ne mai destupam si noi la creier, sa ne luminam si sa nu mai picam în aceleasi pacate! Numai ca, surpriza!, aflam ca unele dintre lucrurile aparent prostesti pe care le comitem sunt, de fapt, benefice. Ei, asta chiar ca m-a mai usurat, pe mine, rationala sau, ma rog, una care s-a tot straduit sa fie asa, mergand, adeseori, împotriva curentului. Urmarind demonstratiile din carte, si exemplele hazoase date de autor, unele cu totul si cu totul neasteptate, am ajuns si eu la concluzia ca e mai bine sa te lasi în voia unor impulsuri socotite, îndeobste, irationale, din simplul motiv ca acestea îti aduc o stare de bine. Ce spune Ariely, de pilda, cand e vorba despre niste cheltuieli pe care ne propunem sa le facem? El ne sfatuieste astfel: "Daca aveti de optat între a investi într-o experienta trecatoare (scufundari subacvatice) sau una constanta (o canapea noua) si anticipati ca ambele vor avea acelasi impact asupra gradului de satisfactie în ansamblu, alegeti-o pe cea trecatoare. Efectul pe termen lung al canapelei asupra fericirii voastre va fi probabil mult mai redus decat va asteptati". Si uite-asa m-am lamurit eu de ce ma simt bine cand spanzur banii pe chestii inutile! N-oi fi avand eu simt practic (reprosuri din astea am auzit mereu la adresa mea), dar nici nu picat în acreala, gasind mereu o portita prin care sa scap de de urat, de monotonie, de plictis. Chiar cand nu dispuneam de resurse financiare, si aici mi-amintesc versul lui Bacovia din Nihil novi: "Ma gandesc pentru niste bani", fir-ar ea de preocupare deloc noua, am rezolvat cumva lipsa acestora, oferindu-mi ceva placut pentru starea mea de spirit. Se vede ca m-a ajutat irationalul, bata-l vina, ca mi-a devenit simpatic foc!
Carmen Mihalache