Bric-Brac: Cica niste amazoane

Fabula cunoscuta a lui Urmuz era despre niste cronicari, ducand lipsa de salvari, cu morala ghidusa pelicanul sau babita. Cu amazoanele este însa o alta poveste, nu cea din mitologie, ci una contemporana. O foarte buna, fina eseista, Adriana Babeti, marturiseste ca subiectul amazoanelor o urmareste de peste 20 de ani, acum cartea dedicata acestora apropiindu-se de final. I-am citit niste fragmente, publicate în revista "Orizont", despre femeile razboinice, si mi-a placut abordarea moderna a temei. Cercetarea este una vasta, pornind de la epopei, romane, tragedii, poeme, jurnale de calatorie, ajungand la pictura, gravura, opera, teatru, film, benzi desenate. Capitolul cel mai interesant din carte mi se pare Secolul XX si amazoanele "pentru toti", care, în speranta îndreptatita a autoarei, poate interesa un public larg. E vorba aici despre "La Belle Epoque", cu baietanele anilor nebuni, despre amazoanele din comunism, eroinele Pop-culture, spadasine, corsare, pistolare, gungirls-bad girls, Lara Croft, Catwoman et comp. Adriana Babeti remarca urmatorul fapt: în timpurile noastre bataioasele amazoane mitice se stilizeaza mult si lasa locul femeilor agresive din filmele numite generic de actiune, "fie ele de capa si spada, westernuri, filme cu pirati, de razboi, politiste, thriller, de spionaj, de aventuri, si – în spatiul asiat – de tip wu-xia". Am si eu cateva personaje preferate din seriile acestea, pe care, sigur, le stiti si dumneavoastra din filmele care au fost transmise si pe la televizor. Chiar în weekendul trecut am vazut, pe TVR1, un splendid film al lui Zhang Zimou, "Eroul", cu un personaj feminin extraordinar, o luptatoare de mare clasa pentru un vis – unirea regatelor Chinei. Am ramas înmarmurita privind batalii extrem de stilizate, coregrafiate, un balet cu razboinici zburatori, cu imagini mirifice, de o plasticitate si un colorit care-ti taia respiratia. Este acolo o secventa cu doua luptatoare învesmantate în rosu, cu maneci falfaietoare, care, cand se ridica în aer, înclestandu-si sabiile, starnesc roiuri de frunze galbene într-un adevarat poem cinematografic. Mi-au placut apoi eroinele din "Nikita", filmul lui Luc Besson cu Anne Parillaud, Mireasa, din "Kill Bill", cu Uma Thurman, nemaipomenitele femei din "Tigru si dragon", si am slabiciune pentru cateva interprete de politiste iesite din comun. Una dintre ele este actrita britanica de Oscar (l-a luat pentru rolul reginei Elisabeta dintr-o pelicula inteligenta realizata), Hellen Mirren. Dar nu le-am uitat nici pe gratioasa Emma Peel din serialul "Razbunatorii", pe Maddie (si al ei David) din Moonlighting, pe Dana Scully din "Dosarele X", pe interpreta din "Verdict: crima!", pe nazbatioasele fete super-sexy din "Îngerii lui Charlie", pe agenta practicanta FBI Clarice Starling (Jodie Foster) din "Tacerea meilor", în fine, pe Angelina Jolie din "Mr. & Mrs. Smith", "Colectionarul de oase", dar lista e mult mai lunga. Recent, tot la televiziunea publica a fost programata seria „Suspect de crima”, admirabil realizata, englezeste, cu un profesionalism impecabil. M-a impresionat personajul sefei-inspector Jane Tennison, extrem de atasant, de o calda umanitate, interpretat cu o multime de nuante de Hellen Mirren. Ea joaca acolo o femeie în varsta, în pragul pensionarii, o femeie singura, fara viata privata, alcoolica si workaholic, adica pasionata de munca ei, care o absoarbe cu totul.
Un personaj neconventional, de o mare determinare si darzenie, înfruntand situatii limita ca sa rezolve, cu orice risc, cazuri extrem de încalcite, de dificile. Mai sunt deci amzoane, femei curajoase, pentru ca mai sunt atatea batalii de dat în lumea asta.
Carmen Mihalache