Saracia nu e intotdeauana urâta. Dimpotriva, adesea, cei mai saraci dintre semenii nostri reusesc sa ramâna curati, luminosi si buni, iar sufletul lor gaseste mai usor cararea, de Paste, catre Recunostinta si Bucuria Invierii. Apropiindu-ne de ei, si noi, cei aflati sub tirania clipei, traim, neasteptat, revelatia marii Sarbatori. Asta am simtit la Colonesti, o zona izolata si saraca, unde am ajuns, joi, cu voluntarii FSC. Si m-am rusinat, in gând, pentru nemultumirile mele. Tinerii care le-au dus copiilor oua si iepurasi de ciocolata, fructe, napolitane, jucarii, iar parintilor, zahar, ulei si faina sunt Andrei Dulgheru, Colegiul “Gh. Vranceanu”, si Adina Paduraru, studenta a Universitatii Bacau, insotiti de alti patru liceeni, “crema” Colegiului “Anghel Saligny”. Pentru a ajunge la pustii de la Scoala Satu Nou, Andrei Dulgheru, primul pe lista bursierilor, cu media 10, a lipsit de la ceremonie. Toata povestea a inceput cu scrisoarea pe care inv. Carmen Condurat a trimis-o FSC pentru ca acesti copii, “cei mai defavorizati” din lume, sa primeasca, de Paste, un dar.
Basescu nu a luat!
Invatatoarea, scolarii ei si o parte dintre parinti ne intâmpina multumindu-ne inainte de a avea motive sa o faca. In scurt timp, la masina FSC e coada. “Basescu!”, striga copiii, “Basescu nu a luat!”. Impricinatul e Andrei Ionel, caruia ”lumea ii spune Basescu pentru ca nu avea par când era mic, avea doar o suvita pe mijloc!”, imi explica mama. Andrei rontaie, deja, oul de ciocolata. Mamicile si-au primit pachetul, dar isi asteapta copiii, care, neavând rabdare pâna acasa, umbla prin pungi dupa dulciuri. Doar Ana-Maria, o dulceata de fetita, priveste cuminte. “De ce râzi?” o intreb. “A venit Iepurasul!” Mama ei, Larisa, “a ramas fara casa”, spune invatatoarea. Larisa are 26 de ani si patru copii. “Cel care ne-a vândut locuinta nu era proprietarul, era o ruda, spune tânara. Ne-au dat afara. Am strâns bani si am cumparat o casa batrâneasca. Am lipit, am varuit si stam in liniste, acum. Mi-e tare draga!”
Cartofi pai pentru “premianti”
Masina FSC porneste iar la drum. Urmatorul popas e in fata unei casute in care s-a inghesuit toata suferinta. Gh. Feraru are TBC, sotia lui e bolnava psihic si a fugit de acasa, dar “copiii nu lipsesc de la scoala. Daca ati sti ce curati ii trimite!” spune inv. Condurat. “Ei, spal si noaptea, marturiseste barbatul. Acum le fac de mâncare.” Pe soba, un ceaun cu mamaliga si un ceaun, mai mare, cu “cartofi pai”, iar deasupra, hainutele intinse la uscat. Trei baieti stau aliniati pe pat, cu ochii la pachetele voluntarilor. Bogdan e premiant, iar Lucian “a fost si el premiant, dar acum merge 14 km pâna la scoala si e mai greu.” Casa, veche, sta sa se darâme, dar Gheorghe nu are putere sa faca alta. “A promis primarul, dar nu stiu….” spune omul. Cristina Cobzaru, 34 de ani, creste “din nimic”, adica din truda bratelor, patru copii – Raluca, Marian, Alin, Bianca – si doi câini: Veronica si Valeria, cu care impart frateste si bunastarea de-o clipa, si lipsurile de-o viata. Spun asta pentru ca ii vad pe copii rupând din napolitana pentru cele doua animale care stau cu gâtul intins, cersind o firimitura. Alte case, alte povesti despre batrâni singuri si rabdatori: Elena Nastac, 65 de ani, traieste din pensia de CAP, iar Maria Iosub, 50 de ani, din ajutorul celor trei copii cu handicap.
“Eu strâng pentru Domnul!”
“Doru-i pe pamânt, linistea-i in cer”, spune Elena Iurea, care a pierdut o fiica, anul trecut. Femeia a lucrat in Bucuresti, dar a avut un accident si e pensionata. “Suntem in varuiala, acum!” ma previne ea. Cu alimentele in brate, ne priveste duios, isi sterge lacrimile, apoi se repede in casa si se intoace cu oua si nuci. Implora un voluntar sa le primeaca: “Nu pentru dumneavoastra, sunt pentru Domnul!” Din saracia ei, strânge si pune deoparte. “Pentru Domnul”, repeta ea. “Sa multumim!” spune, timid, si isi impreuneaza mâinile. Se roaga cu voce tare, mult, pentru cei de fata, pentru consatenii ei si pentru sarmanii acestei lumi, cunoscuti si necunoscuti. E senina, umila si recunoscatoare: “Iti multumesc, Doamne, pentru ce am primit si pentru saptamâna asta, binecuvântata!”
