Se poate trai din scris? (V)
• Leo Butnaru, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova si al Uniunii Scriitorilor din Romania
„A trai din scris?… Întrebarea e, bineînteles, una repetitiva, care începe sa devina, sau poate a si devenit deja, usor agasanta. Cam toti stim acest lucru, dar e a mirarii de ce, totusi, reapare interogatia în cauza, pentru ca, în arealul panromanesc, se cam cunoaste raspunsul ca si invariabil: în 99 din 100 de cazuri el va fi negativ – nu se poate (numai din scris). Iar întrebarea deja usor sacaitoare revine, cred, din simplul motiv ca parca nu ar fi rau sa fie bine, adica – sa se poata trai, totusi, din munca scrisului si pe aici pe la noi. Ma rog, e la mijloc iluzia necesara…
Ei bine, ar exista 2-3, sau poate 4 exceptii, cand s-ar putea spune ca tot atatia autori pot trai din ceea ce castiga din literatura (dar nici ei: nu totdeauna din literatura… pura, pentru ca trebuie sa mai faca si altceva – mici sinecuri, traduceri, eseistica, ici o bursa, colo un premiu sau o sponsorizare etc.). Dar, în mare, în Romania… mica sau… mare (cu componenta ei virtuala Prutonistreana), nu se poate pune problema de a trai, ci de a… supravietui din scris. Iar a supra-vietui nu înseamna nicidecum acelasi lucru cu a… supra-trai! (din scris…) Însa, daca aspiri sa traiesti întru libertatea si prin libertatea scrisului, asa ceva ar fi imposibil, de nu ai avea si o vocatie scriitoriceasca sui generis pe care sa stii, la modul profesionist, sa o exersezi/ exploatezi, sa o aplici pe un registru cat mai amplu (spuneam de traduceri, publicistica etc…). Pentru ca ar fi absurd ca un poet «pur», chiar si genial, sa poata trai din ceea ce Eminescu spunea (si spus a ramas!) ca e – saracie, adica – din poezie. Iar din proza par sa izbuteasca a trai nu mai mult de 4-5 autori. Poate ca 1-2 dintre ei chiar… supra-traiesc, judecand dupa onorariile pe care le-au primit, facute publice (cu estimari foarte aproximative) de nu mai tin minte ce revista.
Cu alte cuvinte (relativ triste si ele), chiar daca nu pot trai din scris, majoritatea scriitorilor traieste, totusi, pentru scris…
Cam atat. Admitand ca, cel putin, la acest moment, întrebarea cu traitul din scris înca nu e compromisa definitiv. Deoarece, imediat dupa aceasta, trebuie trecuta neconditionat la: Déjà vu – déjà entendu – déjà dit – déjà vécu…”
A consemnat Ion Fercu
