Bric-Brac: Au si uratele partea lor in lumea asta

Pentru ca tableta mea este una de sfarsit de saptamana, de weekend, carevasazica, ma gandesc la anumite subiecte mai lejere, agreabile, care sa aduca si un zambet pe fata cititorului, sa-l binedispuna. Cum la ordinea zilei sunt o multime de scandaluri sexuale cu protagonisti celebri (am citit chiar azi, undeva, un joc de cuvinte sunand astfel: Dominique Strauss-Kahn între FMI si femei), mi-am zis ca n-ar fi rau sa scriu ceva despre poligamie. Fiindca, sa nu fim ipocriti, ea a fascinat mereu o sumedenie de indivizi din culturile monogame. Cine arunca o privire rapida pe un blog oarecare, nu poate sa nu observe cat loc ocupa în imaginarul colectiv fantasmele amoroase. Multi viseaza la adevarate haremuri, iar poligamia este teribil de tentanta si chiar practicata cu sarg de unii si de altii, ca sa nu o mai dam din colt în colt, si s-o spunem pe-aia dreapta. N-am fost defel mirata, asadar, cand am aflat ca populatia masculina a fost entuziasmata si a aplaudat zgomotos rezultatul unui studiu apartinand unor cercetatori britanici. Care ce credeti ca au sustinut cu tarie? Nici mai mult, nici mai putin decat faptul ca barbatii poligami traiesc cu 12% mai mult fata de semenii lor fideli unei singure femei. Va dati seama ce senzatie a starnit stirea, aparuta într-un tabloid, cati doritori de viata lunga s-au agatat de speranta asta! Fericiti i-a facut stirea cu pricina si pe barbatii care se împart cu generozitate între mai multe partenere, dar si pe femeile nemaritate, luate si ele în calcul, desigur, ca sa le iasa domnilor cat mai multe individe la numar, aducatoare de longevitate. Asta, ca sa fie toata lumea multumita. si, în aceeasi logica dinamica (a contradictoriului?) n-ar fi drept ca numai tipele frumusele sa beneficieze de onorurile barbatilor. Pai, ce, asta ar mai fi democratie? Ia sa dam noi niste exemple graitoare din istorie, de-o pilda, sa ne gandim la ispravile domnitorilor nostri care au devenit si sfinti, vezi Stefan cel Mare, etc. Iar domnitorii respectivi nu se uitau neaparat la obarsia, la rangul femeilor pe care le blagosloveau cu "atentia" lor. Dar cel mai vestit în privinta asta se pare ca a fost Petru cel Mare, caruia i se atribuiau nu mai putin decat vreo 800 de copii din flori. Cica la curtea lui, toate cele 400 de slujnice purtau în brate prunci îmbracati cu lucruri de soi, la întrebarea ai cui sunt acestia, ele raspunzand cu sfiala si maximum de respect: tarul m-a onorat". Mai mult, cu gandul la maretul lui imperiu, deci din motive strategice, avand nevoie de soldati, Petru cel Mare le-a dat ucaz nobililor sa le faca un bine la toate slutele, împreunandu-se cu ele, ca în fata celor frumoase nu dadea, oricum, nimeni îndarat. Ma rog, istoria e mai lunga, si are mai multe elemente ce pot intra la un capitol de curiozitati si monstruozitati. Dar cel mai hazos lucru mi s-a parut a fi gestul unei frantuzoaice, o distinsa cercetatoare care, tinand cont de faptele "eroice" ale marelui tar, a propus înfiintarea, la Universitatea din Strasbourg, a unei catedre cu numele acestuia. Catedra de sudii feministe "Petru cel Mare" urmeaza sa combata împotriva discriminarii uratelor. Mare-i gradina ta, Doamne!
Carmen Mihalache