Magia Binelui

Premiera la Teatrul de Animatie Bacau

Unul dintre cei mai importanti creatori din teatrul de animatie, regizorul Cristian Pepino, afirma ca: "este magie în teatru, dar nu cred ca e bine sa vorbesti despre asta", adaugand ca teatrul pe care-l slujeste de peste trei decenii nu este catusi de putin o arta minora. În acest gen de teatru, toti sunt egali, mai spune cunoscutul regizor, specificand ca lucrul în echipa nu este tocmai la îndemana tuturor într-o vreme în care individualismul castiga teritorii tot mai întinse. Ceea ce nu se stie este ca teatrul de animatie e un adevarat infern, o tortura daca nu esti pasionat de aceasta meserie, ca sunt multe boli profesionale care-i afecteaza pe papusari, ca sa nu mai amintesc de felul în care sunt platiti. Am tinut sa mentionez aceste lucruri pentru ca se scrie foarte putin despre artistii dedicati acestei minunate arte, cei care se confrunta cu cei mai sinceri, spontani, inteligenti spectatori – copiii. Toate aceste lucruri mi-au fost reconfirmate duminica dimineata, cand m-am dus la Teatrul de Animatie Bacau sa vad recenta lor premiera cu "Aventurile unei vrajitoare", un spectacol "în dulcele stil clasic", inspirat pus în scena de regizorul Valentin Dobrescu (în scenografia experimentatului Mihai Pastramagiu, care gaseste mereu solutii adecvate unei anume montari) dupa o idee de Otfried Preussler. Dintru început, vreau sa spun ca mi-a placut revenirea la papusa, la spectacolul cu paravan, fanta neagra, etc., fiindca papusa nu poate fi înlocuita, ea facand parte din lumea copilului, unde joaca un rol imens, face parte din primele semne ale descifrarii lumii în alfabetul ludic al prichideilor.
Pe scurt, „Aventurile unei vrajitoare” este o poveste de initiere, cu un sens schimbat în beneficiul moralei. Adica, daca potrivit cutumei, o vrajitoare e buna „profesionista” cand face rau, magie neagra, asadar, în istorioara noastra atipica avem de-a face cu o micuta ucenica într-ale vrajitoriei arte, al carei scop este sa devina priceputa în fapte bune, în magia alba, carevasazica. E replica tineretului la „expirati”, e noul trend. Zis si facut. Ghidusa si ambitioasa Argentina (Argi, cum o alinta corbul Eduard, sfetnicul ei), însufletita pe scena, cu gratie si candoare de Marlene Duduman Ulmu, secondata de Laurentiu Budau (cu o buna, nuantata prestatie), vrea sa participe la Noaptea Walpurgiei, la balul vrajitoarelor, dar nu este acceptata, nu capata „acreditarea”. Refuzata de înaltul conclav, ea va trece însa altfel de probe, într-o altfel de cale a initierii, una personala. Ajuta pe cei în nevoie, face mici fapte bune, contrazicand astfel regula jocului. Prin eforturi proprii, dar cu toata vointa ei de a ajunge ce si-a dorit, ea îsi pune la lucru creativitatea, imaginatia, si da frau liber bunatatii inimii, generozitatii, simtului de dreptate. Va trece astfel examenul de „vrajitoare”, devenind o oficianta a magiei Binelui. Morala e limpede, spectacolul la fel, nepretentios, curat, placut, vesel (pe muzica lui Ciprian Manta) animat de o echipa mica dar bine sudata: Marlene Duduman Ulmu, Laurentiu Budau, Andreea Dominte, Alina Neagu, Marian Puiu Gheorghiu, Ion Cosa, Mihaela Popa, o trupa „minimalista”, care-si face însa cu prisosinta datoria, încantand pe micii spectatori de acasa, participand la festivaluri de gen, din tara si din afara ei. Ceea ce nu-i putin lucru si se cuvine sa o spunem aici.
Carmen Mihalache