Romana de azi: Caracterul de… litera

In anii ’80, l-am ascultat in Amfiteatrul „Spiru Haret“ al Liceului Pedagogic din Bacau, pe Marin Sorescu, vorbind elevilor veniti la finala unui concurs de creativitate, despre caracterul de litera, de fapt despre litera de caracter. Jucaus cu vorbele cum il stiam toti, cel singur printre poeti avea sa ne atraga atentia asupra moralitatii scrisului si deci a scriitorului.
Mi-am amintit de aceasta intr-o saptamana supraincarcata cu momente din biografia unor unitati de invatamant. Miercuri, 25 mai, in Aula „Vasile Alecsandri“ a Universitatii cu acelasi nume, i-am ascultat pe cativa dintre absolventii de glorie ai facultatilor cu care a pornit la drum, in 1961, Institutul Pedagogic de 3 Ani din Bacau. A atras atentia tuturor remarca unui economist care a reprodus vorbele rectorului Universitatii bucurestene (probabil Ioan Mihailescu): „Societatea romaneasca nu are nevoie de specialisti, ci de caractere“. Vorbele au fost preluate de prefectul judetului, Constantin Scripat, si de altii, dovada ca e nevoie intr-adevar nu de o masinarie care sa produca licentiati, ci de oameni integri. As adauga ca profesorul bucurestean (de fapt, targunemtean), cunoscut pentru batalia dusa pe frontul universitatilor curate, nu a vrut nicidecum sa minimalizeze rostul pregatirii de specialitate. E limpede: cine are caracter, acela va fi si va ramane un bun specialist. Zic „va fi“ pentru ca in studentie nu va avea atitudinea vanatorului de note mari si de diplome, iar mai apoi, la locul de munca, va accepta un singur sef: datoria pozitiei pe care o ocupa intr-un angrenaj profesional si social.
O zi mai tarziu, adica joi, 26 mai, m-am aflat la Colegiul National „Gh. Vranceanu“, in fata unui grup numeros de elevi din clasele I-IV (scoala „Spiru Haret“) si de liceu, antrenati intr-un concurs de recitari din poezia lui G. Bacovia. Marturisesc ca-mi apartine ideea si ca a fost generata de experienta din timpul inspectiilor pentru gradul didactic I, din ultima vreme. Inevitabil, elevul din ciclurile primar, gimnazial sau liceal trebuia sa citeasca (nu vorbesc, dupa cum se vede, de recitare) un text. Cei mai multi dintre scolari – din trei judete cutreierate in ultimii doi ani – citesc fara intonatia impusa de pauzele logice si psihologice, marcate de semnele de punctuatie. Am desenat „partitura“ unei asemenea lecturi din manualul pentru clasa a VII-a si am gasit ca in mintea (pre)adolescentilor din ziua de azi exista o schema total inexpresiva, repetata pentru fiecare vers, cu o usoara pauza la mijloc (un fel de cezura), fara a demonstra intelegerea minima a continutului. Profesorul prim in cazul de fata este Lucian Blaga, care spunea ca daca cineva citeste atent si cat de cat expresiv o poezie, aceasta isi releva cel putin jumatate din sensurile ei.
si-acum, legatura cu titlul insemnarilor de fata: extrem de putini dascali au o reactie fata de starea lecturii, ceea ce pentru elev se traduce prin instalarea impresiei de normalitate.
A-i atrage atentia – macar atat! – ca lectura este deficitara, a-i propune propriul modelu sau cel oferit de un coleg, de inregistrarile care „zac“ pe internet sau pe DVD-uri, cu actori de prima marime, inseamna a ne respecta menirea de formatori sociali. Pana la urma caracterul nu presupune doar evitarea incalcarii normelor de convietuire, ci luarea in serios a menirii cu care suntem investiti intr-un loc din marele si totodata micul univers in care traim – viata.
Ioan Danila