Bric-Brac: De ce nu merge?

Primesc mereu la redactie invitatii de a raspunde la tot felul de anchete puse in pagina de diferite reviste culturale din tara. Cunosc reteta, in unele cazuri e mai usor sa umpli asa o revista, punandu-i pe altii la munca. N-am, desigur, timp sa raspund la toate, unele teme chiar nu ma intereseaza si, apoi, de unde sa am eu raspunsuri chiar pentru orice? Nu fac parte din categoria (foarte raspandita azi) de "pareristi", indivizi care cred ca se pricep la orice si combat de zor, siguri pe ei si neobositi, prin felurite publicatii si, mai ales, pe la televizor. De altfel, despre "neantul romanesc" se poate perora la nesfarsit, dar, la ce bun? Cand vorbeste toata lumea, cand oricine isi poate da cu parerea, unde mai poti gasi vreun criteriu valid, vreo competenta recunoscuta sau o scara de valori nerasturnata? Pe bloguri toata lumea se razboieste cu toata lumea, iar in critica literara a aparut, mai nou, modalitatea de a te rafui cu acei confrati care nu-ti plac prin publicarea unor asa-zise jurnale intime, unde autorii ii picteaza cum vor pe adversari. Vorba, ironica, a unei poete (Marta Petreu), nimeni nu mai are rabdare sa astepte posteritatea, asa ca da drumul la corespondenta, scoate la iveala (adica, pac la razboiu!) jurnale, care nu degeaba se numesc "intime" (e musai sa apara!), ca sa-si faca dreptate, sa-si regleze conturile. Eu sunt pacifista de felul meu, nu-mi plac polemicile, pentru ca ele sunt, de cele mai multe ori, timp pierdut. Si, oricum, nici nu mai ai loc de insi care dau verdicte pe un ton de sus, atat de inalt, ca te apuca ameteala, se avanta sa laude, sa dea premii sau sa desfiinteze pe altii in domenii de care nici nu au habar. Ne impiedecam la tot pasul de impostori bagareti, veleitari obraznici si sfertodocti agresivi, de incurca-lume care se afla in treaba, tam-nesam. Asta as fi raspuns, foarte pe scurt, la o ancheta cu titlul „De ce nu merge?”, ce mi-a fost trimisa de o revista ieseana de cultura. Nu merge mai nimic, dar vraful de hartii prin care ti se cere sa explici ceea ce faci, lucruri de ordinul evidentei, in fond, la cei care chiar scot un produs, creste pe zi ce trec, birocratia ne ineaca. Maldare de hartoage cu tabele, patratele, rubrici si rubricute, in limbaj de rumegus, navalesc peste tine, te opresc din lucru, iti pun o multime de frane, te sufoca. Ce e concret si eficient, la urma urmei, ce are urmari benefice si unde sunt solutiile practice, viabile, pentru imbunatatirea unor activitati si a vietii oamenilor, lucrul cel mai important, de fapt? Sunt prea multi specialisti in inventarea nimicului, doctori in fleacuri, smecheri, aburitori de profesie, rauvoitori patentati, in dauna oamenilor seriosi, care au stiinta adevarata de ceva anume, pricepere reala si chef de treaba. D-aia nu merge nimic!
Carmen Mihalache