Gala STAR: Jurnal de spectator fidel

Unii au lecturi infidele, altii, în schimb, sunt spectatori fideli, mai ales cand nu au încotro, ca asta-i misia lor daca se numesc cronicari teatrali. Iata-ma, asadar, participand, cu maximum de interes, la cea de-a sasea editie a festivalului bacauan, care continua traditia “Galei Recitalurilor Dramatice” de odinioara, fiind o manifestare de gen reloaded, mai curand (o spun fara pic de malitie, în respectul adevarului) si nu o idee originala, cum de altfel e greu de gasit în lumea postmoderna. Ce e bine e faptul ca, în pofida situatiei financiare cam încercanate de griji, Gala merge mai departe, asigurarea continuitatii ei fiind un lucru inteligent, binevenit si necesar. Pentru ca un oras cum este Bacaul, cu un teatru profesionist cu mai mult de jumatate de veac de existenta, cu un public format, are nevoie de cel putin o manifestare de arta scenica, de anvergura nationala si internationala. În fine, sa revenim, dupa acest preambul, la debutul Galei, editia 2011. El a fost marcat, vineri, dupa cuvintele introductive din partea organizatorilor si a gazdelor, de actorul german Georg Peetz (absolvent al scolii de actorie din Ulm), care a prezentat în concurs “Contrabasul” de Patrick Suskind (autorul minunatului roman “Parfumul”), în regia lui M.C. Ranin. O interpretare limpede, cursiva, curata, unitara stilistic, cu o inteligenta punere în valoare a temelor textului, a sentimentelor contradictorii (frustrare, pasiune, aspiratie, revolta etc.) care tulbura personajul instrumentistului. Protagonista spectacolului de seara, “Camerista” de Hermann Broch (un text cam încalcit, fiind prescurtat dupa “Povestea cameristei Zerline”, dar destul de ofertant pentru o actrita cu o îndelungata experienta scenica) a fost Florina Cercel, autoare a unui veritabil recital, în decursul caruia si-a dezvaluit multiplele resurse de exprimare. O actrita de mare forta dramatica, o personalitate puternica, magnetica, extrem de sigura de sine. Ea ne-a dezvaluit, cu impresionante salturi de umoare si ocoluri pline de miez, avatarurile unei fete simple, de la tara, frumoasa, ambitioasa, sireata, venita la oras ca sa-si faca un drum în viata. A doua zi de festival, sambata dupa-amiaza, i-a adus în fata publicului pe Lari Georgescu si pe Alina Berzunteanu. Primul a evoluat la Sala Studio si a castigat neconditionat un public de adolescenti (în chip majoritar). El a prezentat un monolog (o varianta îmbogatita a ceea ce am vazut la “Gala Tanarului Actor” de la Mangalia) intitulat L-V:8-16 de Rodrigo Garcia si Ioana Paun (aceasta din urma semnand si regia) foarte trist despre dresura educationala, idiotenia unui sistem abrutizant, ratare, rutina, exasperare existentiala, mizerie, singuratate, furie, cu trimiteri foarte exacte si la actualitatea romaneasca. Actorul a facut uz de tot farmecul lui habauc, s-a dedat cu mare aplomb la interactiuni cu spectatorii, si a cules o multime de aplauze. Mult mai discreta, evident, prin natura recitalului, în primul rand, a fost Alina Berzunteanu, de la Teatrul ACT, cu “Bucuresti 9 grade la Paris”, o adaptare de Peter Kerek, caruia îi apartine si regia spectacolului. Unul modern, îmbinand modalitati teatrale cu cele cinematografice. Actrita a jucat, de fapt, mai multe personaje (într-un mod veridic, sensibil, nuantat, si cu umor, unde a trebuit), dar ne-a spus, în principal, istoria unei femei care vrea sa-si paraseasca domiciliul conjugal, sotul si copilul, pentru ca a descoperit adevarata dragoste. Va avea o mare surpriza din partea sotului ei, fapt care-i da peste cap planurile. Seara, am revazut-o pe Victoria Cocias, o actrita admirabila, fara doar si poate, într-un recital care a mai fost invitat în Gala, acum doi ani, “Cui am onoarea sa ma adresez?”, cam lung si destul de monoton, totusi, pe alocuri. Dimineata de duminica a produs o încantare totala micilor spectatori veniti cu parintii la teatru. Ei au aplaudat cu mare pofta evolutia simpaticului magician Andrei Teasca, a colegului sau si a dragalaselor fete, pline de nuri, si talentate, pe deasupra. Panglici colorate, esarfe, jobenuri, pelerine din care ieseau porumbei, flori, scanteiute, si un numar de levitatie a catorva tatici chemati din sala au facut deliciul asistentei. Gata pentru astazi, fug din nou la teatru!
Carmen Mihalache