Bric-Brac: Ca magarul pentru roata morii

Vestea ca gerul nu mai tine mult, ca vremea se va încalzi simtitor, m-a facut dintr-odata parca mai usoara, gândindu-ma ca peste putin timp va veni primavara si voi arunca de pe mine hainele groase.
Prea putin preocupata de moda, în zilele friguroase, când a mai dat peste mine si o raceala zdravana si prelungita spre insuportabil, acum mi s-a retrezit gustul pentru lucrusoare nostime, cochete, frumos colorate. Moda, de altfel, nu este deloc un subiect neserios. Dar e unul plin de paradoxuri, fiindca, asa dupa cum o definea Cocteau: “moda este ceea ce se demodeaza”. Nimic mai adevarat. Sa nu uitam, însa, cât de importanta a fost si este vestimentatia în viata sociala. Ea este o marca a omenescului, a individualitatii, si nu doar ceva superficial, usuratic, asa cum au tendinta unii insi obtuzii de a socoti preocuparea fireasca pentru moda a persoanelor normale. Apropo de primavara, iata ce zice pasoptistul înflacarat Alecu Russo într-un studiu: “Precum primavara rupe gheata, umfla pâraiele si porneste puhoaiele, asa schimbarea costumului fu semnul pornirii duhului de desteptare. Ideea si progresul au iesit din coada fracului si din buzunarul jiletcii; repejunea revolutiei fu mareata, furioasa, darmând în dreapta si-n stânga bunul si raul, clatinând toate obiceiurile si toate credintele oamenilor vechi: salvarii încurcau slobozenia miscarii, calpacele si islicele îngreuiau capul, de aceea ramaseram în urma civilizatiei; am trântit tot la pamânt, sa alergam mai iute, prefacerea hainelor a prefacut de îndata conditiile sociale ale lumii noastre, precum si relatiile familiei. Emancipatiunea copiilor de sub palmele pedagogului se trage de la pantaloni… Înrâurirea morala a pantalonului a fost nemarginita… De când pantalonii, sistema educatiei s-a schimbat! Frica, varga si ciubucul au lipsit.” Multe învataminte se pot trage din scrierea autorului ”Cântarii României”. Eu as zabovi putin la capitolul “emancipatiune”. Ma uit la pustanii care imita tot soiul de vedete, de idoli, împrumutându-le stilul vestimentar. În cazul lor, moda devine un soi de uniforma hilara. Ce vezi, uitându-te la ei? Îi observ prin mall, unde eu ajung foarte-foarte rar, si atunci “vad enorm si simt monstruos”. În blugi cu talia joasa si turul lasat, cu top-uri si maieuri extrem de mulate, pocnind pe ei, cu lanturi groase la gât, si pe la nadragi, cu tatuaje pe bicepsii umflati, baietii au atârnate de brat fete cu cercei enormi, în forma de cerc sau de candelabru, îmbracate cam la fel, cu acelasi “gust”. Nelipsite sunt telefoanele mobile, si guma de mestecat, la care nu renunta nici când se saruta. Imaginea e de horror lipicios si scabros. Vor sa fie dupa ultimul strigat al modei si arunca pe ei tot soiul de fake-uri, accesorii la gramada, “de firma”, sa-ti sara-n ochi etichetele, si vorbesc ca sa auda toata lumea si sa fie si ei cumva bagati în seama. Privindu-i, realizez ce departe sunt de moda adevarata, cât de putine lucruri stiu, în materie de tinuta, despre stil, adecvare (la tip de silueta, vârsta, împrejurare, ocazie, ora etc.). Se supun mecanic modei, aceasta fiind pentru ei “ca magarul pentru roata morii”, cum zice un vechi dicton.
Carmen Mihalache