Bric-Brac: O carte cu prieteni

Ca sa protesteze, pentru viata lor de mizerie, pentru salariile amputate si pensiile de doi lei, au iesit in strada cam toate categoriile sociale, pana acum. Foarte rar au facut asta artistii, ei continuand sa joace pe scenele teatrelor, sa cante in orchestre simfonice, sa evolueze ca solisti, sa picteze, sa scrie, sa filmeze etc. Profesia lor este una a daruirii pentru ceilalti, asa se explica incapatanarea de a-si vedea de treaba, chiar in cele mai neprielnice, mai vitrege conditii. Ei nu exista daca nu au public, si atunci sunt dispusi chiar la sacrificii pentru a-l castiga pe Maria Sa Publicul, cum ii spun ei. Despre natura speciala a acestor risipitori de frumusete scrie o carticica plina de afectiune, de pretuire si tandrete, G. Mosari. Ea se intituleaza "Amintiri cu mari actori" si a aparut recent la Editura 24:Ore, Iasi. Cum noi traim in tara crizelor, si ne-am decapitat, cu nepasare, elita, cam in toate domeniile, e totusi reconfortant sa vezi ca artistii romani sunt apreciati, indragiti in lume, facand dese turnee de succes in strainataturi. G. Mosari creioneaza inspirat portretul catorva astfel de mesageri speciali ai artei romanesti. Scriitorul este bacauan de origine, a fost ziarist la vechiul ziar judetean, si de o buna bucata de vreme s-a stabilit in Israel. Nu si-a uitat insa orasul tineretii sale si, mai ales, pe prietenii de aici, asa ca revine in mod constant in tara, in Bacau, Ia Bucuresti, la Iasi. Acum vreo doua zile am primit un semn de la domnia sa, cartea despre care aminteam. In prefata acesteia, criticul Ioan Holban vorbeste despre „fascinatia valorii” pe care o traieste, cu fervoare si in mod permanent, G. Mosari, prozator, publicist cu o impresionanta bibliografie, autor de „povestiri de buzunar”, de tablete de jurnalist, pline de verva spirituala, de schite umoristice, jurnale de calatorie si amintiri. Admirabil la G. Mosari este talentul de portretist, felul in care surprinde, in doar cateva randuri, esenta unei personalitati. In cartea sa ii reintalnim pe Carmen Stanescu, Damian Crasmaru, Florin Piersic, Horatiu Malaele, Adela Marculescu, Silviu Stanculescu, Nicu Constantin, Ciupi Radulescu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, dar si pe Costel, prietenul din Bacaul tineretii. Pentru fiecare scriitorul gaseste o formula fericita, care-i caracterizeaza pe artisti. Adela Marculescu „aduce primavara”, Florin Piersic e „frumosul frumosilor”, Maia Morgenstern e „mama lui Iisus”, Horatiu Malaele „omul cel mai ocupat din Romania”, Nicolae Nitescu „o voce de aur”. Memorialistul evoca placutele intrevederi cu acesti actori si vedete (unii, ale teatrului de revista), avute in tara sau in Israel, dominant in cartea sa fiind minunatul cult al prieteniei. Iar in cazul lui G. Mosari sunt prietenii adevarate, de-o viata.
Carmen Mihalache