Bric-Brac: Curatenie de toamna

Pentru ca rubrica aceasta apare la sfarsit de saptamana, cand tot omul mai vrea sa rasufle, sa mai scape de noxe si toxine (si la propriu, si la figurat), eu imi propun, de cele mai multe ori, nu de obicei, ca nu-mi reuseste, subiecte mai zglobii, in pofida realitatilor ce nu ne incurajeaza defel. Avem nevoie si de cate o supapa, o iesire, o mica evadare din cotidian, ca sa mai prindem ceva putere si sa rezistam in continuare. Ca doar nu dam in primire chiar asa de usor, cand vor altii, cei care ne-au pus gand rau. E musai sa ne agatam si de cel mai mic, mai pricajit colac de salvare. Sa ne autoprovocam, sa ne punem mintea in miscare si sa nu stam cu mainile in san. Initiative, implicare, asta ne trebuie, fara doar si poate. In sensul asta, tot cautand eu cu incapatanare si lucruri pozitive care se intampla pe la noi, am citit vesti bune despre campania "Let’s Do It, Romania!". Mi se pare ceva demn de toata lauda ca unii dintre conationalii nostri descopera voluntariatul. Fiindca sunt satula, ba chiar exasperata de prapastiosi, de cobe, de genul neputincios si plangaret. Mi-au placut, dintotdeauna, oamenii care isi sufleca manecile si se pornesc la treaba, vaicaretii profesionisti nu ma intereseaza, imi sunt nesuferiti. Asadar, bravo pentru voluntarii care s-au pus pe adunat gunoaie, pe apa, pe uscat. Au de lucru, nu gluma, sunt mormane peste tot, si-or sa mai fie, din nefericire, ca aici e vorba despre educatia si bunul simt al cetateanului. Chestiuni delicate, "sublime, admirabile", dar care lipsesc cu desavarsire (pe la multi autohtoni), vorba lui Caragiale. In categoria, inflationista, a stirilor spaimoase, este si aceea a unei ierni groaznice care, cica-se, ne paste. De parca nu erau destule sperietori pe capul nostru, mai vine si maciuca asta. E doar o prognoza, bazata pe teoria unui expert polonez, nu e nimic sigur. De ce ne-am infrigura inainte, tremurand de frica, cu gandul ca n-o sa razbim? Precautia nu strica niciodata, se pot lua masuri din timp daca esti avertizat, iar povestile astea de teroare, care nu fac bine nimanui, nu trebuie luate ca litera de evanghelie. Mai cu capul pe umeri, asa cred ca ar trebui sa fim, mai lucizi, mai stapani pe noi insine, mai selectivi. Nu doar cu ochii in televizor si sorbind vorbele unor meseriasi in felurite manipulari. Am putea fi mai voluntari, adica mai fermi, nu ca giruetele in bataia tuturor vanturilor (am pus pluralul, ca sa nu se confunde cu numitul Vantu, subiect socotit "incendiar", cu declaratii bomba si fumigene in directie politica). Prea multe povesti ni se vand, ni se flutura prin fata, prea multa „vanare de vant”, prea mult balast e in viata noastra. O curatenie de toamna ar fi binevenita. Cu putina vointa, ea e posibila. Let’s do it!
Carmen Mihalache