Multe fraze din cartile lui Camus m-au urmarit vreme indelungata. Pentru ca ele atingeau mereu o zona sensibila, traversata de o linie mediana care uneste mintea cu inima. De pilda, afirmatia potrivit careia “omul este artizanul destinului sau” imi placea cu precadere. Si nu pot sa uit cat de abrupt si de tulburator isi incepea marele scriitor francez faimosul eseu “Mitul lui Sisif”. Vorbea acolo foarte direct despre actul sinuciderii, punand intrebarea daca viata merita traita in orice conditii, cu orice pret. Raspunsul lui era unul afirmativ, iar cartea, care porneste de la mitul antic al unui titan pedepsit de zei sa tot urce pe o stinca un bolovan care se rostgolea indarat intotdeauna, in timp ce personajul o lua de la capat, in chip eroic, se incheie cu extraordinara propozitie “trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit”. Camus spune ca in asta sta maretia omului, in capacitatea de a se revolta si de a lupta, prin toate mijloacele, impotriva mortii. Si impotriva nonsensului, a absurdului. Ceea ce face dintr-un individ un om este tocmai posibilitatea lui “de a da un sens lumii”. In marele mecanism al absurditatii, omul reprezinta ceva foarte important. Filosoful existentialist mai vorbea despre intoarcerea catre esential, inspre nucleul de stinca ramas de neclintit in fata turbulentelor istoriei. Lucruri frumoase, marete, chiar. La care ma intorc intotdeauna cand simt ca-s pe cale de a-mi pierde echilibrul, certitudinile. Ce mi-a mai placut la Camus (care a fost un adevarat director de constiinta in epoca sa) era vitalitatea lui debordanta. La un moment dat, cand a trecut de 40 de ani (a murit la doar 47, intr-un stupid accident de masina) si traversase cateva momente grele, de cumpana, zicea:” In mijlocul iernii invatam, in sfarsit, ca exista in mine o vara invincibila”. Superba expresie pentru o pofta de viata nestavilita, incandescenta. Sa ai in tine puterea de a pastra intreaga dogoarea si stralucirea unui soare launtric. Ce lucru formidabil! Sa poti face dintr-o lipsa o forta, sa rezisti, sa fii un supravietuitor, fericit ca Sisif. N-ai cum sa pici prada depresiilor (de care am tot auzit zilele astea, in urma unei “spectaculoase” sinucideri, mult prea mediatizata, astfel ca a creat stupide si nefericite imitatii)) cand ai in tine “o vara invincibila”. Cata explozie de energie vitala transmite aceasta simpla alaturare de cuvinte!
Carmen Mihalache