Bric-Brac: Un razator

Ce mare lucru este sa aiba omul scaun la cap, macar un taburel, acolo! Sa aiba si oleaca de spirit prevazator, sa puna un pic de rau inainte, ca sa nu-i dea voie sa navaleasca peste el cand ii e lumea mai draga, sa fie cumpanit si chibzuit, cu mintea neadormita. Ca sa nu ajunga sa-si smulga parul din cap, sa se jeluiasca si sa tipe ca din gura de sarpe cand il izbeste vreo nenorocire. Omul destept stie sa si indure, si sa-si asume propriile greseli. Ca nu-s toate cele date numai de Dumnezeu, ci sunt si multe pe care omul si le face cu propria-i mana si cu nesabuinta lui. Si apoi, daca te tot plangi si te vaicaresti, cerand altora socoteala, poti sa te trezesti ca-ti spune direct presedintele tarii, venit la fata locului luat de ape, ca astea-s "tatisme". De fapt, tatismele erau de ambele parti, fiindca pe un om aflat in mare necaz nu-l iei la mustruluiala si nu dai cu el de pamant, chiar daca are si el o parte insemnata de vina. Halal "pedagogie" de prim mediator al patriei, ca asta e rolul unui prezident. Nu si singurul, desigur, dar eu acum bateam spre ce va sa zica atitudine binevoitoare, obiectivitate, superioara intelegere fata de oameni, echilibru, credibilitate, prestanta morala, adica niste calitati care nu ar trebui sa-i lipseasca unui conducator de rang suprem. Dar asta e trista realitate, ai nostri oameni politici vorbesc enorm, au debite fluviale si tot scapa cate o margica, ca perlele sunt in mare. Si ei nu au deschidere spre largul ei, ci se tot balacesc si balacaresc in celelalte ape teritoriale. Ca sa nu am nevoie de calmante cand vad nesfarsita defilare de lucruri jalnice, apuc repede o carte buna, in care imi gasesc un reazem serios. Chiar este o reclama, nu stiu pe unde am citit-o, care te indeamna sa uiti de Prozac si sa citesti Platon. Nu e o gluma, lectura e o terapie strasnica la vremuri de criza. Poate actiona ca un antidepresiv puternic. Incercati si luati cate o doza si veti vedea ce bine va face. La mine, un efect garantat are o recitire a catorva pagini de Al. Paleologu. „Conu’ Alecu” era tipul de om care nu protesta nici cand era atacat, insultat, el folosind „politetea ca arma” (expresie care a dat si titlul uneia dintre cartile sale). Se autodefinea drept un „razator”. Pofta lui de ras era o filosofie de viata. Caci una e sa razi „ca proasta-n targ”, si altceva sa detii stiinta de a lua raul in ras, ca un fel de garantie a rezistentei morale si a libertatii de spirit. Pentru el, „nerazatorii” erau niste insi care nu aveau acces la profunzime, neintelegand cu adevarat viata.
Carmen Mihalache