Bric-Brac: Proba de caracter

Actualitatea este painea cronicarilor, "un fel de mancare inasimilabila pentru alte categorii de scriitori", dupa cum observa eseistul francez Paul Morand. Cronicar fiind, n-am asadar incotro, ma hranesc din tot ce vad si aud, si reactionez dupa puterile mele. Unul dintre cuvintele obsedante, din actualitatea imediata, este deficit. Romanii nu se dezmint si fac si de aceasta data haz de necaz. Se vorbeste, asadar, de un mare deficit de incredere (in politicieni, evident) si de speranta, care si ea, s-a diminuat cu 25%. A intrat serios la apa. Consum multa presa, dar incerc, de fiecare data, sa-mi asigur, o distanta autoprotectoare fata de exagerari. Catastrofismul nu face, sub niciun chip, casa buna cu mine. De altfel, am ascultat, deunazi, si sfatul unui psiholog, care sustinea ca e sanatos sa "nu catastrofam" (iata ca a aparut un nou verb, nascut de criza) si ca trebuie sa marim gradul de "toleranta la frustrare". E singura "marire" de care am auzit ca am putea sa ne-o aplicam individual. Ca sa rezistam la austeritatea pustiitoare si la inasprirea fiscalitatii. Ma rog, fiecare face ce poate, unii iau masuri anapoda, si tot taie, altii dau sfaturi, si noi le suportam pe toate care cum vin. Eu una ma feresc, ca de un dusman personal, de genul de individ care tot profeteste apocalipsa. Si am mult de furca, pentru ca e genul cel mai raspandit la ora actuala.
Revenind la presa, pentru ca ea este un „aliment” de baza in dieta mea, vreau sa va spun ca am avut placuta surpriza sa citesc (intr-o revista culturala) o relatare despre un fapt rarisim. Venit in Romania, luna trecuta, cu ocazia lansarii unei carti, jurnalistul Mircea Carp (critic acerb al regimului comunist, impotriva caruia vitupera la Europa Libera, in emisiunea „Programul politic”) a facut un gest uluitor, cerandu-i iertare lui Adrian Marino. A facut-o in mod public, reparatoriu, pentru a restabili adevarul si a sterge infamanta invinuire care pateaza posteritatea marelui carturar. A recunoscut ca declaratia data in „Evenimentul zile” (care a publicat, in serial, o ancheta cu mare tam-tam asupra dosarului de la CNSAS a lui Adrian Marino) i-a fost „smulsa”.
Ca s-a lasat influentat de tonul imperios, de la telefon, al ziaristei Mirela Corlatan, si ca s-a „pripit”. Mai spune ca era confuz si dubios ce i-a fost prezentat in acea convorbire, ca nu a vazut documente edificatoare si de aceea trebuie sa ceara iertare lui Adrian Marino, pentru ca altfel nu ar avea liniste pana la sfarsitul vietii sale. Ce proba admirabila de caracter, ce exemplu de urmat! Domnule Carp, chapeau.
Carmen Mihalache