Bric-Brac: Optiunea mea

Avem atatea probleme in tara asta, ca nici nu stim pe unde sa ne mai scoatem camasa, saracie, coruptie generalizata, minciuni in serie, jaf continuu, tenace, sistematic. Subdezvoltare, sisteme sociale in descompunere, sate in agonie, multe dintre ele aflate acum sub ape, luate de viituri cu totul. Bietii nostri tarani cred ca sunt unii dintre cei mai oropsiti oameni de pe pamintul asta, mereu ignorati si inselati de puterea politica. si totusi, unii dintre ei, mai vajnici, au o extraordinara vitalitate si nu-si pierd capacitatea de a face haz de necaz chiar in vremuri de criza. Am auzit de badea acela mucalit, de prin partile Vrancei, care s-a dus sa contribuie si el la fondul Solidaritatea si mi-a placut de cum i-a redus el la ridicol pe domnii de rang inalt si cu ridicole idei “salvatoare”. A luat-o cu el si pe Frumusica, oaia lui (simbolul saraciei taranului roman, dupa cum zice badea-al nostru), si a donat suma de 35 de lei, profitul lui de pe urma a vreo treizeci de hectare, si lana de la mioara. Pai cum altfel? Cand isi bat atatia joc de tine, doar n-ai sa stai cu bratele incrucisate!
Problemele sunt mai mari decat casa, iar Puterea ce face? Ea e ingrijorata, nevoie mare, si inventariaza “vulnerabilitati”. A descoperit ca presa are o influenta nefasta (asta de fapt e o marota, o idee fixa a presedintelui, dar nu e el singurul cu astfel de obsesii), si ca ar reprezenta un pericol pentru securitatea statului. Ehei, ce mare-i nostalgia dupa “iepoca de aur” si cenzura de atunci! Pe cand se tot clampanea aiurea despre idiotenia aia de “om nou”. Adica unul spalat la creier, un simplu executant fara personalitate, fara dorinte, fara opinii. Unii dintre noi mai radeam, pe atunci, si ne-am salvat, fiecare cum a putut el mai bine, de monstruozitatea aceea, dar culmea e ca avem acum printre noi o multime de astfel de “oameni noi”. Care au ajuns sa voteze liber, sa aleaga si sa fie alesi. Ei de fapt sunt foarte vechi si traiesc intr-un regim revolut, cel al totalitarismului. Pe care vor sa-l reinvie cu orice pret, pentru ca democratia si-a cam luat nasul la purtare si nu-i lasa sa-si vada in liniste de invartelile lor, de sfanta lor bunastare. Au devenit, dintr-odata, “pudici” si nu le mai prieste transparenta democratica. Pe care care nu au suportat-o, de altfel, niciodata si o urasc in sinea lor, folosind doar sloganuri de parada in campanii electorale. Ca unii pot sa-si faca astfel de campanii si sa verse numai minciuni, numai presa nu are voie sa deschida ochii oamenilor prin camapaniile ei specifice, prin dezvaluirea adevarului. Adevar care nu-i niciodata absolut si nu apartine nimanui in exclusivitate. si nici nu poate fi ascuns multa vreme. Cine crede lucrurile astea comite o mare prostie. Oho, daca s-ar pune o taxa pe prostie, ce repede s-ar mai iesi din criza!
Oricum, ceea ce este cat se poate de clar e ca avem parte de spectacol jalnic in continuare. De deturnari voite de sens, de viclene diversiuni, de “atentionari” perfide si de prevederi care lasa loc interpretarilor abuzive, periculoase pentru libertate. Ne-am dorit atat de mult libertatea de exprimare, incat nu cred ca ne-o va mai putea lua cineva inapoi. Sau poate sunt eu prea naiva. Optiunea mea pentru libertate, si pentru libertatea de opinie, in special, e categorica. Sper ca si a altora. (Octavian Paler spunea ca “incepem sa murim cand nu mai avem puterea de a opta”- dar esential este sa facem alegeri bune) Am incredere in dezbaterile care vor urma (cica sunt dorite) pe temele atit de grave de la ordinea zilei, si sper ca presa de calitate isi va face datoria aceea veche, de caine de paza al democratiei. Care nu vrea sa taca.
Carmen Mihalache