Bric brac: Actorul

Cred ca una dintre cele mai bune prietene ale omului este memoria. Ea este cea care ne sopteste in urechi, din cand in cand, cate ceva placut, schimbandu-ne starea de spirit. Imi amintesc astfel de perioada mea botosaneana cu inima tresaltand de bucurie, vorba lui Creanga. Acolo l-am cunoscut pe Stelian Preda, ca director al Teatrului "Mihai Eminescu" si am inceput o frumoasa colaborare, plina de satisfactii profesionale, de impliniri. Era un director indragostit patimas de teatru, ambitios, tintind mereu tot mai sus. Avea un orgoliu profesional pe deplin motivat de reusitele care nu au intarziat sa apara, pentru ca la Botosani, in teatru, chiar se intamplau lucruri cu adevarat importante. Instaurase un climat de efervescenta creativitate, fiind deschis spre noi provocari, era infatigabil in a face proiecte si a declansa energii constructive. Veneau acolo, chemati de el, regizori de prima marime, se montau piese in premiera absoluta, experimentele erau incurajate. Sus, in teatru, era Sala Studio, mandria directorului, pentru ca el o nasise. Acolo se petreceau tot felul de minunatii, se cautau noi forme de expresie spectaculara, era un laborator de cercetare, un fel de columbariu forfotind de idei indraznete, bantuit de duhul unei mult ravnite libertati creatoare. A fost un timp frumos, ca une été indienne (cea din melancolica melodie a lui Joe Dassin, foarte la moda pe atunci), pe care, inlauntrul meu, as vrea sa o pastrez pentru totdeauna. Vremea scursa a sters si diferenta de varsta dintre mine si fostul meu director de la Botosani, intre noi legandu-se o tandra prietenie umana si artistica. De cate ori ne vedem, vorbim numai despre teatru. Stelica e neobosit, are in el un viu neastampar, e mereu pus pe vreo noua isprava. Citeste, cauta texte, revine la mai vechile lui pasiuni romantice, la teatrul istoric, isi perfectioneaza mestesugul, tehnicile, in fine, nu are odihna, scena, teatrul, insemnand chiar viata lui. Un artist autentic nu iese niciodata la pensie. Pasiunea in el este torida, ca o invincibila vara. Cum Stelian Preda s-a nascut chiar in acest anotimp si implineste acum o varsta respectabila, chiar daca tineretea lui interioara e nealterata, ii urez La multi ani fericiti, cu noi izbanzi in profesia pe care atat de mult o iubeste! Deseara il voi vedea in noul lui spectacol „Vietile unui vis – Teatrul” (la Centrul de Cultura „George Apostu”), fiind convinsa ca visatorul romantic incurabil ne va darui alese momente de emotie si bucurie.
Carmen Mihalache