Bric-Brac: Viata asta nu-i o gluma

Viata asta nu e gluma, nu e vis, e abis, vorba unui poet. Si parca nicicand nu am simtit mai direct acest adevar. Ne pravalim vertiginos, ne-nfundam, ne ducem in gol. Am vrut sa fim liberi si nu am stiut ce sa facem cu libertatea noastra. Stiti ce zicea un cersetor care de ani de zile doarme sub cerul liber? Sunt liber in ultimul hal! Cam aici se poate ajunge, nici macar nu-i greu, conditiile sunt din ce in ce mai prielnice.
Nu ne-am vandut tara (vorba vine, pentru ca s-a intamplat ce e mai rau, dincolo de reactiile emotionale si de parada cu "patriotismul", cei isteti lucrand strict in folosul lor), dar am dat-o pe mana unor iresponsabili. Asta ca sa ma exprim cat mai literar si elegant cu putinta. Pentru ca vorbe grele se arunca acum din belsug, de parca insultele si vociferarile ar rezolva ceva. Spun asta cu tristete, intelegand nevoia oamenilor de a rabufni, de a numi raul, fiindca le-a ajuns cutitul la os in situatiile limita pe care le traversam, dar nu pot sa nu ma gandesc si la faptul ca lucrurile e bine sa se rezolve pe calea ratiunii. Dar mai are romanul macar mintea cea de pe urma? Ramane de vazut. Ca s-o dam si pe gluma, totusi, ca disperarea nu-i tocmai productiva, poate ca ar fi trebuit ca ai nostri guvernanti sa intre in legatura cu batranul indian trecut de 80 de ani, care e un fenomen, din moment ce sustine ca de 7o de ani traieste cu aer si meditatie. Numai piele si oase, el are, cica-se, o gaura in cerul gurii. Cu cine comunica pe acolo, cu ce energie e alimentat, numai el stie. Dar, daca si-ar vinde secretul guvernatilor nostri, acestia ar fi, cu siguranta, fericiti. Ar implementa "metoda" si nu ar mai avea probleme cu oamenii care striga ca vor muri de foame. De, ce sa fac si eu ? Umor negru, de spanzuratoare, ca altul nu am la indemana in context.
Ca sa schimb nitelus subiectul, desi toate drumurile duc tot spre ce ne doare mai tare, am sa-l citez aici pe academicianul Eugen Simion, prezent saptamana trecuta la Bacau pentru decernarea titlului de Doctor Honorius Causa al Universitatii "George Bacovia". El spunea ca: "nu-mi plac oamenii eminenti care rateaza, imi plac oamenii eminenti care-si duc proiectele pana la capat". Cata nevoie am avea de astfel de oameni! Nu neaparat eminenti, dar care sa-si vada corect, eficient de treaba lor, sfintind locul pe care il ocupa. Ca de amatori plini de suficienta si infumurare, de guralivi incompententi care tot agita planuri, programe de iesit din criza, nerealiste, neviabile, aiuristice, daca nu tampe sau de-a dreptul cinice, suntem satui.
Carmen Mihalache