Bric-Brac: Marilyn si Montand

Revin, dupa cum am promis, cu povestea cuplului Simone Signoret-Yves Montand, pus la incercare de aventura actorului cu faimoasa Marilyn Monroe. Cei doi s-au cunoscut pe platourile de filmare, dar s-au imprietenit si in viata particulara, familiile lor fiind vecine de palier intr-un bungalow din Hollywood. Simone il admira mult pe sotul lui Marilyn, celebrul dramaturg Arthur Miller, dar nu i-a placut piesa lui intitulata “Caderea”, publicata dupa moartea nefericitei actrite. Pe care toata lumea o transformase intr-un poster intai, si apoi intr-un mit. Vazuta de aproape, in intimitate, asa cum a putut sa o faca Siomne Signoret, Marilyn “avea chipul si infatisarea celei mai frumoase taranci din Ile-de-France, asa cum de secole au fost ele cantate”. Venea de la filmari si se repezea la baie, aparand apoi demachiata, fara gene false, cu picioarele goale si imbracata intr-un capotel scurt, din matase artificiala, albastru-violet cu buline albe. Nu mai avea suvita sofisticata de pe frunte, ci un simplu mot foarte nostim. Iar “radacina parului de acolo, pufos ca al unui copil mic, era mult mai recalcitranta la decoloratia platinata decat radacina parului de pe restul capului ei blond”. De aceea, Marilyn detesta rebelul ei mot carliontat. Dupa cum se stie, de altfel, era plina de complexe. Ii spunea lui Signoret: “Uita-te si tu, toti cred ca am niste picioare lungi, frumoase, dar am genunchii in X si picioare scurte”. In fine, cele doua femei devenisera prietene la catarama, “se blonzeau” impreuna, in fiecare sambata, cand sosea, tocmai de la San Diego, o batrana coafeza, mare mestera in arta oxigenarii, care se ocupase, pe vremuri, si de coafura lui Jean Harlow. Bucatariseau impreuna, in joaca, sotii lor, foarte mandri de neveste, fiind rasfatati cu bunatati, cu tot felul de paste excelent preparate. Inconjurata, in viata ei profesionala, numai de oameni rauvoitori, interesati, care-i bagasera in cap ca nu este o actrita buna, Marilyn nu avea amintiri frumoase din timpul filmarilor. Spre deosebire de Simone care avea o tolba plina de intamplari amuzante, “de minunata complicitate, ca intre scolari, ca atunci cand esti copil”. Iar Marilyn o punea sa-i spuna povesti, traind toate spaimele si amaraciunile personajelor. Cunoscand-o atat de bine in fragilitatea ei, Simone a putut chiar sa inteleaga sensul aventurii blondei cu Montand. Ea crede ca Marilyn a trait pentru prima oara minunata complicitate de pe platou, filmand cu Montand. Si ca atunci cand cei doi au ramas singuri (Signoret a plecat la Roma, sa filmeze, iar Miller era la New York, cu treburi), lucrand impeuna, traind sub acelasi acoperis, au impartit “ singuratatea, spaimele, umorul, amintirile din copilaria lor de copii saraci”. Admirabila femeie, cata forta, intelepciune, generozitate si noblete, am putea spune. In realitate, pe Simone Signoret a durut-o foarte mult aventura lui Montand, si apropiatii ei spun ca suferinta isi infipsese adanc gheara pe chipul ei care, de atunci, s-a schimbat foarte mult. Ca intreaga ei infatisare. De parca, ar fi imbatranit brusc. Dar, femeie inteligenta si demna, ea credea ca “este trist si idiot la culme” sa fie compatimita.
Carmen Mihalache