Bric-Brac: Triunghiuri amoroase, comedii conjugale

Tot auzind vorbindu-se luna asta de sarbatori dedicate iubirii, de Sfantul Valentin si de Dragobetele nostru, ocazii in care s-au facut petreceri, surprize, cadouri, mi-am zis ca e cazul sa fiu si eu in trend cumva. Asa ca m-am aruncat asupra unui roman de Hemingway, “Pentru cine bat clopotele”, ca sa recitesc cateva pagini tulburatoare despre dragoste. Si anume acelea in care tanara Maria ii marturiseste lui Pilar (batrana tiganca aspra, viguroasa, patimasa si mult incercata de viata) ca si-a petrecut noaptea cu Ingles, simtind cum se topeste pamantul, si ca putea muri fericita in acele clipe. Iar Pilar i-a spus ca niciodata pamantul nu se topeste mai mult decat de trei ori in viata in momentele acelea, cand un barbat si o femeie devin o singura fiinta, iar pentru cei mai multi oameni nici macar odata. Atat de rar e sentimentul acela cotropitor. Si mi-am mai notat si vorbele lui Ingles, la despartirea de Maria, inainte de a pleca intr-o lupta unde stia ca va muri: “Atata vreme cat va exista unul dintre noi, vom fi impreuna. Fiecare in parte suntem noi doi”. Tare de tot, batranul lup de mare Hemingway, scriitor urias! Recitind pasaje din carte am revazut mental si scene din admirabila ecranizare cu Gary Cooper, Anna Magnani si Ingrid Bergman. Iar marti seara, pe Cultural, am dat de un alt film cu Ingrid Bergman, “Va place Brahms?, unde era vorba despre un triunghi amoros, cei doi barbati din viata eroinei fiind jucati de Yves Montand si Anthony Perkins (absolut delicios, de un farmec nebun). Ma uitam la figura atat de fina, distinsa a actritei si chiar ca nu-mi venea sa cred ca ea a fost in stare sa-i scrie regizorului Roberto Rossellini o epistola de un strasnic umor si desavarsita parsivenie feminina. Lucru sesizat de amicul meu Bogdan Ulmu in cel mai recent jurnal teatral al lui, in volumul IV, recent aparut, si din care citez. Asadar, ia sa vedeti cat de ingenios s-a autoinvitat Ingrid in filmul (si viata) marelui regizor: “….Daca va poate fi de folos o actrita suedeza care vorbeste foarte bine engleza, nu si-a uitat germana, dar se face mai greu inteleasa-n franceza, iar in italiana nu stie sa spuna decat ti amo, sunt gata sa vin sa filmam impreuna!” Grozava femeie, bravissima!
N-am ratat zilele astea nici savuroasa comedie romantica “E tare complicat”, unde era pus in scena un altfel de triunghi amoros. Meryl Streep e o comediana incantatoare, subtila, plina de sarm, evoluand in rolul unei femei divortate care se lanseaza intr-o aventura cu fostul sot. Iar situatiile care decurg de aici sunt teribil de incurcate si de tot hazul. Fosta sotie inselata cu o tipesa foarte tanara, actuala consoarta a ex-ului ei, ajunge sa traiasca ipostaza de “cealalta femeie”, dar nu ca sa-si ia revansa, ci dintr-o pura intamplare. Cei doi (oameni trecuti binisor de 50 de ani, cu copii mari, cu fata in ajun de nunta) se intalnesc la o petrecere a unor prieteni comuni, unde s-au distrat copios si au cam pierdut sirul paharelor, trezindu-se apoi in acelasi pat, dupa o fierbinte noapte de amor. Divortati, dar impreuna. In fine, complicatiile curg suvoi, odata cu hohotele de ras. Jane, eroina filmului, nu-si va reface viata tot cu fostul sot, in pofida tentativelor disperate ale acestuia, dar recunoaste ca el face parte din ea pentru totdeauna. Asa cum e si firesc dupa ce doi oameni traiesc mai bine de doua decenii impreuna si au copii. Filmul e tonic, inventiv, simpatic, si nu e deloc moralizator, desi tine in mod vadit cu valorile traditionale. Nu-l ratati! In rest, va doresc sa va bucurati de dragoste si de o primavara frumoasa!
Carmen Mihalache