„O legenda vie a filologiei bacauane”

Asa am gasit ca merita sa fie etichetat profesorul, publicistul si traducatorul Ioan Grigoriu (22.08.1910, Bacau – 08.04.1992, Bacau), evocat miercuri, 15 dec., la Facultatea de Litere a Universitatii „Vasile Alecsandri“ din Bacau. si-au dat intalnire fosti discipoli si colaboratori, dar si gazetari, membri ai familiei si desigur studenti. Dupa cele aproape trei ore de amintiri, evaluari, propuneri, proiecte, s-au rotunjit cateva idei. Prima ar fi ca in a doua jumatate a secolului trecut, in urbea bacauana exista o viata intelectuala intensa, sustinuta de alte cateva nume: Dumitru Alistar, Traian Cantemir, Leon Levitchi s.a., pe de o parte, si Andrei Mocanu, Th. Fecioru s.a., pe de alta parte. Apoi, e de retinut ca invatamantul superior bacauan ii este profund dator contributiei celor doi stalpi de rezistenta ai Facultatii de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani: D. Alistar si Ioan Grigoriu. (Ne referim, desigur, la specializarea limba si literatura franceza.) Din tot ce s-a spus s-a conturat fizionomia unui intelectual complet: foarte bine pregatit profesional, atent la pulsul vietii culturale din tara si din mediul francofon, talmacitor din literatura franceza, dar si… iraniana, scriitor prea exigent cu propriile-i productii, profesor daruit total catedrei.
Cei trei urmasi ai profesorului au confirmat tabloul unui parinte model: „de o tandra autoritate“ (conf.univ.dr. Maria Smadu), adept al principiului „nu conteaza ce faci, ci cum faci“ (dr. Radu Grigoriu), incat merita sa ne vedem „la 150 de ani de la nasterea tatalui meu“ (Paul Grigoriu, inregistrat de Florin Filioreanu, de la Radio Romania-Actualitati).
Ioan-Lucian Popa a avut, la Liceul „G. Bacovia“, unde a predat Ioan Grigoriu, cea mai mica nota la franceza, dar asa a invatat o buna carte. Ioan Mitrea a precizat ca profesorul bacauan urmase specializarea Istorie, fara a face caz vreodata de aceasta. Dumitru Zaharia, coautor cu cel evocat la „Monografia Liceului George Bacovia“, i-a laudat capacitatea de sinteza, desi cartea aparea la centenarul infiintarii Gimnaziului din Bacau (1967) si se cuvenea sa fie voluminoasa. Constantin Calin a radiografiat cu luciditate scoala filologica a Bacaului din acei ani. Ec. Cretu si-a amintit de intalnirile cu Iulian Antonescu, D.I. Suchianu, G. Lesnea s.a., organizate si de Ioan Grigoriu. Elena Circiu a trecut cu bine de la rusa la franceza datorita aceluiasi dascal. V. Spiridon a gasit un act de normalitate evenimentul, laudand buna intelegere din interiorul Catedrei de filologie. Elena Bonta a identificat o constanta a invatamantului filologic bacauan si atunci, si acum: telul era studentul. Ana Grama ne indeamna sa-i cultivam in continuare memoria. Nicolae Ciobanu: „Domnul Profesor a fost generozitatea personificata“. Victor Mitocaru a gasit ca gratie unor dascali ca Ioan Grigoriu, Institutul bacauan a ajuns foarte apreciat de studenti. Simina Mastacan: „Colectivul nostru de la limba si literatura franceza are un etalon in ceea ce au infaptuit profesorii de ieri“. Desi absenti, din motive obiective, Elena Bulai, Elena Murariu, Laura Anghel, Calistrat Costin au adaugat o linie de lumina la un portret deja stralucitor. Din afara, i-am ascultat pe St. Spulber („La sedinte, il vedeam pe Ioan Grigoriu compunand epigrame…“), Marioara Popovici („Sotul meu i-a fost coleg de banca“), Vasile Robciuc s.a.
Ca initiator si coordonator al manifestarii, nu am mai ajuns sa spun decat ca actiunea prefateaza un program special din 2011, asezat sub genericul „50 de ani de invatamant superior bacauan“.