Foarte puțini scriitori români au topit în materie literară locul în care s-au născut și au crescut. Dintre prozatori, Ion Creangă este exemplul cel mai la îndemână, pentru că e cel mai concludent, iar dintre poeți, fără îndoială numele lui George Bacovia ne vine în minte. Și unul, și celălalt au trecut în scris elemente recunoscute de geografia și istoria locală, fără a fi niște imitatori ai acestora. Dimpotrivă: atât de originali s-au arătat în modul de a combina propriile trăiri cu fondul material al vârstelor, încât primul a rămas drept unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, iar celălalt, exponentul esențial al simbolismului românesc.
Ce au făcut nemțenii, respectiv băcăuanii pentru a pune în legătură arta cu spațiul care a generat-o și a crea astfel un brand cultural, de fapt turistic? Dacă veți merge la Humulești și veți vizita doar Casa Memorială, vă veți alege cu o imagine incompletă a lumii „Amintirilor“. Vă sfătuiesc să faceți câțiva pași mai sus de Muzeu, mai la stânga, mai la dreapta și veți da peste panouri cu fragmente din opera acestui Homer al românilor, cu indicația pentru ulița spre știolna din Ozana, spre teiul-sălaș al pupezei, spre cireș sau spre lingurarii din Topolița.
Ce au făcut băcăuanii pentru Bacovia, în condițiile în care amprentele culturale trecute în poezie sunt mult mai numeroase: abatorul, catedrala, parcul, cazarma, școala primară, liceul, fostele locuințe etc.? În octombrie 1999, un punct din programul Festivalului Național „George Bacovia“ l-a constituit dezvelirea plăcii de sub salcia lui Bacovia. Au fost de față Ionel Săvițescu (Tecuci), Octavian Voicu, Daniel Nicolescu, Marin Cosmescu, Valerian Timofte, Cornel Galben, Dorina Cașcaval, Ion Mărîc, Jean Ciută și mulți alți oameni de cultură din Bacău. I-am fotografiat acolo, în parc, pe Nicolae Manolescu, eminentul critic și istoric literar (a și rostit un vibrant cuvânt, despre relația om-loc împinsă până la confundarea planurilor, în cazul lui Bacovia), încadrat de Sergiu Adam și Rodica Șerbănescu și, respectiv, de Daniel Dimitriu (Iași) și Iulian Iliescu (directorul Centrului Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Bacău). La microfon este Eugen Șendrea, care s-a ocupat de identificarea salciei, împreună cu Gabriel Bacovia, fiul poetului. Parcul Trandafirilor/Grădina Publică are un loc pregnant în biografia lirică a poetului, determinându-i imagini poetice remarcabile. În anul morții, Bacovia nota: „Când am plecat din Bacău, plângea grădina publică cu stropi de ploaie, iar de atunci plecat am fost, plecat voi fi mereu…” (Divagări utile, 1957, în volumul editat de Fundația Culturală Română în 1994, p. 423).
Desigur, nimeni nu contestă dreptul la securitate al cetățeanului, iar tăierea tuturor salciilor din parc a fost o măsură urgentă, deși contestată de unii: „Se putea pune un manșon acelei salcii sau niște coliere metalice, ca la teiul lui Eminescu din Copou“ (Aurel Stanciu).
Ce ar fi de făcut?
În primul rând, de recuperat o parte din salcie și de păstrat la Casa Memorială „George Bacovia“, după modelul Muzeului Literaturii Române din Iași, unde în curte te întâmpină, pe un piedestal, un fragment din plopii fără soț, de la marginea orașului. Altfel, placa rămasă în parc conține un nonsens informativ: „Sub această salcie a meditat…“ Apoi, cred că ar trebui realizat un proiect mai amplu de amprentare culturală a orașului, încât turistul care dorește să calce pe urmele poetului să aibă la îndemână acest itinerar local. Îmi pare rău, dar trebuie să contrazic afirmația că Bacovia „este un simbol prin ce a scris, nu prin această salcie“. Dacă veți merge prin Iași, în zona Palatului Culturii, vă veți mira că o clădire veche, diformă, atipică încurcă circulația tramvaielor și a mașinilor, care o ocolesc cu… respect. În anii ’70-’80, a fost poreclită „Hardughia“ și era gata-gata să fie demolată. Astăzi este „Casa Dosoftei“, mândrie a turismului cultural românesc.
Orașul nu este al unui grup de oameni, ci al nostru, al tuturor, iar cultura prin definiție ne reprezintă ca entitate socială. Peste ani, generațiile ce vor veni ne vor judeca aspru…
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
