Piaţa Tricolorului a început să freamăte cu mult înainte de ora planificată pentru marea paradă a obiceiurilor şi datinilor de iarnă, de pe 27 decembrie, astfel că la ora 11.00, când primul obicei, Capra de la Câmpeni (Pârjol), s-a urcat pe scenă, mii de băcăuani au ocupat trotuarele şi piaţeta din jurul fântânii arteziene.
Spun şi organizatorii, dar şi publicul că ar trebui găsit un alt spaţiu de desfăşuarea a acestui mare, inedit şi iubit festival, astfel ca participanţii să aibă o mai bună vizibilitate şi audiţie. Organizată, ca în fiecare an de Ansamblul Folcloric Profesionist „Busuiocul”, condus de maestrul coregraf Petre Vlase, la paradă au fost invitate cele mai frumoase, curate şi autentice formaţii, cete şi obiceiuri din toate zonele judeţului, păstrătoare ale acestor comori ale sufletului poporului român, de la capre, urşi, cerbi, mascaţi, frumoşi, urători, dansatori, irozi, toboşari, fiecare cu mesajul lor, cu inepuizabila forţă şi putere de transmitere şi dăruire.
Timp de mai bine de patru ore, prin centrul oraşului, pe scena din faţa Palatului Administrativ au oferit publicului un spectacol de culoare, măiestrie, ritm, joc şi voie bună, zeci de formaţii din Pârjol, Scorţeni, Poiana-Livezi, Balcani, Gârleni, Dofteana, care a venit cu trei cete de urşi, din Hăghiac (13 urşi, irozi şi toboşari), Cucuieţi (cea mai mare ceată de urşi, formată din copii şi maturi) şi Larga.
De altfel, ca în fiecare an, urşii au fost vedetele alaiului, impresionând prin vigoarea dansului şi pieile naturale, cum de interes s-au bucurat şi Caprele din Roşiori, Odobeşti, Gura Văii, Vultureni, dar şi Plugul cu boi de la Bârsăneşti, împodobit cu brazi şi beteală. N-au lipsit urătorii din Filipeşti, urşii de la Brăteşti şi Boiştea (Dărmăneşti). Cu Cerbul şi Ursul au venit cetele din Scobinţi – Iaşi, iar din Păuneşti – Vrancea ne-au încântat cetele de mascaţi.
Gazde bune au fost Maricica Coşa, prefect al judeţului, și Sorin Braşoveanu, preşedinte al Consiliului Judeţean, care le-au adresat mulţumiri pentru urătură şi au transmis tuturor un mesaj de pace şi iubire, urări de bine şi belşug în anul ce tocmai e pe drum şi urmează să se confrunte cu anul vechi, care se pregăteşte de plecare.
„Am venit din judeţul Iaşi pentru a cincilea an. Anul acesta bucurăm băcăuanii cu Alaiul Ursului de la Bădeşti, cu Cerbul de la Scobinţi şi Plugul de la Zagavia, trei obiceiuri foarte vechi şi foarte frumoase. Specific şi inedit este Ursul, care este confecţionat din 1000 de smocuri de stuf şi cântăreşte 100 de kilograme, ceea ce presupune pentru jucător o mare rezistenţă şi îndemânare. Este foarte iubit şi aşteptat în satele noastre, mai ales că este primit doar la casele unde sunt fete de măritat.”
Mitică Acotunoaie – Scobinţi, Iaşi
„Capra din Roşiori vine în fiecare la acest frumos alai. Este u obicei, un joc vechi de sute de ani, păstrat original, aşa cum a pornit de bătrânii noştri. Este un joc dinamic, cu versuri frumoase şi costumaţii diverse, în funcţie de fiecare personaj. Este o poveste spusă în curtea gospodarilor, care, în final, sunt şi ei invitaţi să participe la joc. Sunt în sat oameni în vârstă care iau alături de ei tineri şi copii, pentru ca an de an obicieul să meargă mai departe. Atât Primăria cât şi Consiliul Local sprijină material şi moral acest obicei, deoarece este cel mai iubit obicei în Roşiori, aducând bucurie şi urări de bine şi belşug.”
Ionel Petraru, primar al comunei Roşiori
„Parada sau alaiul datinilor şi obiceiurilor de Anul Nou a început în anul 1975, la Slănic Moldova, în plină vară, în august, când staţiunea era plină de turişti. A avut mare succes, iar după 1990 l-am adus în Bacău, din raţiuni financiare dar şi pentru a oferi posibilitatea câtor mai multe formaţii, alaiuri şi cete să participe. După aceea, cum era normal, acest alai are loc la sfârşitul lunii decembrie, în preajma Anului Nou, devenind deja o tradiţie. Ne străduim ca în fiecare an să aducem în Bacău cele mai frumoase, cele mai curate şi autentice obicieuri, eliminând tot ce este străin, fals. Mai sunt oameni sufletişti, îndrăgostiţi de aceste obiceiuri, sunt localităţi unde s-a creat un adevărat cult, cum este jocul Ursului, cel mai vechi şi curat obicei păstrat mai ales pe Valea Trotuşului, cu piei naturale, de diferite mărimi, cu vestitele şi unicele ritmuri ale toboşarilor şi jocul irozilor. Trebuie să avem mare grijă pentru a le păstra aşa cum le-am moştenit, cu frumuseţea lor, cu mesajul lor, cu poveştile lor, dar, mai ales, cu costumaţia tradiţională.”
Petre Vlase, director al Ansamblului Folcloric Profesionist „Busuiocul”
