Cuvinte-cheie: acte de limbaj; legile discursului; competenta de comunicare; situatia de comunicare; tipologia textelor
Varsta invecinata cu maturitatea, adolescenta imprumuta ori transfera catre aceasta trasaturi care o definesc in contextul devenirii umane. Pragul pare a fi dat de probele de la sfarsitul anilor de liceu, in cuprinsul unui examen care s-a numit si se numeste bacalaureat, dar intr-o vreme a inclus chiar cuvantul-cheie: "examen de maturitate". Una dintre conditiile admiterii in aceasta treapta este etalarea competentelor de comunicare orala si scrisa in limba nationala. "Proba orala", cum e cunoscuta indeobste, a cunoscut si ea prefacerile impuse de dinamica vietii, de la configuratia unui examen cu toate exigentele lui pana la o proba cvasiformala, controversata in lumea profesorilor de specialitate, parintilor si chiar candidatilor. (Numerele din "Tribuna invatamantului" aparute dupa asa-zisul examen de competente lingvistice din 2010 au cuprins, fara exceptie, texte care blameaza noua formula de organizare a probei orale.)
Dascalii de limba si literatura romana au luat dintotdeauna in serios raspunderea pregatirii adolescentilor in planul obtinerii competentelor si performantelor lingvistice si, apoi, al masurarii acestora. Laura-Irina Gavriliu ne propune si o lucrare in acest sens: "Comunicare si metacomunicare. Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana" (Bacau, Editura ROVIMED PUBLISHERS, 2010; consultant stiintific, prof.univ.dr. Luminita Hoarta-Carausu). Cu subtitlul "Bacalaureat – Proba A" si cu o structurare pe principiul multum in parvo, autoarea izbuteste ca in circa 90 de pagini A4 sa sintetizeze o problematica vasta, fara a face concesii continutului. Dimpotriva, performanta de a organiza totul in numele eficientei didactice face ca lucrarea sa atraga marea masa a liceenilor din clasele terminale catre un domeniu aparent arid, dar cu priza la tineri, daca este prezentat logic si argumentat. Chiar autoarea isi inscrie cartea in campul didacticii lingvistice, "fiind orientata catre un public pentru care studiul limbii materne reprezinta o preocupare prioritara".
Constatand ca adolescentii sunt mai putin familiarizati cu conceptele fundamentale, autoarea le prezinta intr-o prima secventa, pe baza bibliografiei de la noi si din strainatate. Actele de limbaj, de pilda, dupa J.L. Austin ("Cum sa faci lucruri cu vorbe"; trad., 2005), se afla la granita dintre semantica si logica. Strict lingvistic, mesajul "Taurul a scapat" aduna trei cuvinte, cu sens (actul locutionar), intelese de receptor (actul ilocutionar) si determinante pentru a-l influenta pe acesta (actul perlocutionar). Structural, discursul asculta de "trei principii generale (de cooperare, de pertinenta si de sinceritate)" si de tot atatea legi specifice – a informativitatii, a exhaustivitatii si a modalitatii -, intre care prima este esentiala in invatamant, cata vreme orice enunt "trebuie sa aduca informatii noi destinatarului" (Dominique Maingueneau; trad., 2008).
Competenta de comunicare sau competenta lingvistica (Eugen Coseriu) se refera la ceea ce este definitoriu pentru procesul de invatare la limba si literatura romana: intelegerea/ receptarea/ decodificarea unui mesaj dat si, imediat, interpretarea/ producerea/ exprimarea unui nou mesaj, propriu, argumentand interiorizarea continutului acestuia.
Pana la Roman Jakobson, teoria comunicarii recunostea, prin Karl Bühler, doar emitatorul, receptorul si obiectul la care se refera mesajul, nesocotind contextul, adica situatia de comunicare. Astazi dispunem de sase functii ale limbii, axate pe tot atatia factori ai comunicarii: contextul (functia referentiala/ denotativa/ informativa/ cognitiva), receptorul (functia conativa/ apelativa/ persuasiva/ retorica/ imperativa), contactul/ canalul (functia fatica/ de control), codul/ limba (functia metalingvistica/ metalinguala/ metasemiotica). Asadar, situatia de comunicare priveste cadrul, haina actului de limbaj.
in raport cu aceste realitati, Laura-Irina Gavriliu prezinta tipologia textelor dupa relatia emitator-receptor (dialogurile si monologurile), dupa canalul de transmitere (texte scrise, texte orale), dupa stilul functional (juridico-administrative, stiintifice, publicistice, epistolare, beletristice), dupa obiectul si forma comunicarii (texte fictionale, nonliterare; texte fictionale literare; texte de granita; texte nonliterare nonfictionale), dupa scopul pentru care sunt scrise (texte narative, texte descriptive, texte explicative, texte argumentative).
Partea cea mai utila elevului aflat in pragul examenului de bacalaureat este cea intitulata "Aplicatii", cu enumerarea etapelor alcatuirii si prezentarii unui discurs (pp. 65-66) si cu sugestii de interpretare (pp. 67-82). Sunt discutate texte de M. Sebastian (Jurnal), Eugen Simion (Dimineata poetilor), Vlad Georgescu (Istoria romanilor) si un minieditorial din saptamanalul "sapte seri". Stapana pe arta dialogului magistru-discipol/ profesor-elev, autoarea pune intrebari si formuleaza raspunsuri: "Ce poti deduce despre autorul textului?" "Cui se adreseaza textul?" "Ce poti deduce despre situatia de comunicare?" "Ce tip de text este acesta?" Cititorul se inarmeaza astfel cu o posibila grila de interpretare a oricarui text, ceea ce ii creeaza disponibilitatea spre producerea de metatexte.
Formarea capacitatii de receptare a mesajului oral/ scris si, respectiv, a capacitatii de exprimare a unui mesaj oral/ scris – obiectivele-cadru ale predarii-invatarii-evaluarii la limba si literatura romana, de la gradinita pana la facultate si, de ce nu, pentru toata viata – sunt de recunoscut in toata lucrarea Laurei Gavriliu, constituindu-se intr-un necesar ghid pentru elev si profesor.
