Se implinesc in aceste zile sase luni de cand, cu fast si laude, s-a deschis fostul Teatru de Vara. Tansformat intr-o hala fara personalitate dupa o cheltuiala de aproximativ doua milioane de euro, vechiul simbol al Bacaului zace nefolosit. In ciuda cheltuielilor enorme de la bugetul local, sala are o acustica deplorabila, costurile de intretinere o fac nerentabila, iar exteriorul a inceput deja sa se degradeze. Sa ne mai intrebam cum a fost selectata si de ce a primit o caruta de bani firma care a executat lucrarea? Cladire simbol a Bacaului, imobilul care gazduieste Teatrul Municipal Bacovia este intr-o stare deplorabila. Chiar daca o parte apartine unei persoane private, este condamnabila lipsa demersurilor administratiei locale pentru readucerea la o stare decenta a cladirii.
Cand firma Dieffe Coperture din Torino, asociata cu societatea Fabroma din Pascani, a fost declarata castigatoarea licitatiei pentru refacerea Teatrului de vara, presa independenta a ridicat numeroase semne de intrebare. In primul rand, nu a existat un proiect arhitectonic clar dupa care sa se lucreze. Din aceasta cauza termenul de finalizare a fost depasit, costurile au crescut, iar rezultatul final este dezamagitor. Un spatiu neprietenos, cu o acustica deplorabila, care-l scoate din circuitul concertelor live sau al reprezentatiilor teatrale serioase, lipsa unei instalatii de sonorizare si absenta tehnoscenicii sunt argumente pentru a categorisi acest spatiu drept o hala cu pretentii culturale. Chiar daca au curs promisiunile despre extraordinarele concerte si minunatele manifestari ce vor avea loc aici, dupa inaugurare doar studentii Universitatii Vasile Alecsandri au mai fost oaspetii acestui spatiu. Nici macar premiile pentru elevii bacauani cu rezultate nu au fost inmanate in acest cadru, desi initial Ptrimaria il nominalizase. Si ca tabloul jalnic sa fie complet, odata cu incalzirea vremii, peretii exteriori au inceput sa se coscoveasca. Cativa muncitori si-au facut de treaba imprejurul cladirii, asa ca putem sa ne asteptam la un anunt despre inceperea lucrarilor de renovare la teatrul de vara. Nu ne-ar mira, asa cum nu ne mai mira nimic la administratia locala din Bacau.
„V-am dat teatrul sa-l paziti…”
"… Ca pe un lacas de muze. / Cu el curand veti fi vestiti / Prin vesi departe duse", scria Iancu Vacarescu, iar directorii Teatrului Municipal Bacovia nu rateaza vreun moment oficial pentru a-l cita pe unul dintre intemeietorii teatrului romanesc. Insa, preluarea formala doar a mostenirii culturale inseamna cel mult epigonism, nu respectarea inaintasilor. Nu facem vorbire deocamdata despre calitatea artistica, de la alegerea repertoriului la regizorii invitati sa monteze pe scena locala, dar starea jalnica a cladirii teatrului spune destule despre vocatia manageriala a conducerii, pe de o parte, si despre lipsa evidenta de respect a administratiei locale pentru patrimoniul Bacaului, pe de alta. Faptul ca o parte a imobilului este in proprietatea unei persoane private nu poate fi invocata drept scuza. Exista parghii legale, administrative prin care este obligat respectivul proprietar sa intretina un cladire simbol a Bacaului. Si cum nu avem foarte multe, bataia de joc din centrul orasului este cu atat mai evidenta. Ca sa nu mai vorbim ca exista si alte institutii ale statului care au obligatia sa vegheze la pastrarrea micii mosteniri culturale ce ne-a mai ramas.
