Ca în fiecare an, pe 20 decembrie, Centrul de Cultură “George Apostu” şi-a invitat prietenii, colaboratorii, artişti, scriitori, intelectuali de marcă ai Bacăului, dar şi din alte oraşe ale ţării la ultima întâlnire a anului, prilejuită de omagierea marelui artist, sculptorul George Apostu, născut pe 20 decembrie 1934 la Stănişeşti, Bacău, patronul spiritual al Centrului, care, dacă nu s-ar fi stins prematur (oct. 1986, la Paris, în Franţa), ar fi împlinit 84 de ani.
Programul conceput face parte din statornica tradiţie a instituției de a cinsti memoria unuia dintre cei mai importanți sculptori pe care i-a cunoscut artele plastice din România și contribuie la reaşezarea valorilor în matricea lor firească, în semn de prețuire și recunoștință pentru moștenirea artistică oferită iubitorilor de artă. Moştenirea artistică a celui comparat cu Constantin Brâncuşi este uriaşă, lucrările sale bucurându-se de apreciere în întreaga lume.
În premieră, pentru a intra în orizontul şi intimitatea creaţiei celui care a ştiut ca nimeni altul să stea de vorbă cu lemnul şi piatra, dându-le viaţă în forme a căror mesaje şi frumseţe au impresionat critici de artă, artişti celebri, colecţionari, fiind expuse în marile galerii ale lumii, publicul prezent a avut ocazia să vizioneze un film, din arhiva de aur a Televiziunii Române, care conține momente cu sculptorul George Apostu, produs de Ileana Ploscaru-Panait. Sunt acolo, pe peliculă, momente memorabile cu George Apostu în atelierul de creaţie, a cărui glas pare ieşit din fibra neamului românesc, odată cu crezul celui hărăzit de Dumnezeu cu talent, inteligenţă şi o statornică dragoste de tradiţiile ţăranului român, întors mereu cu faţa spre Marele Creator.
„Influența populară înseamnă o mare armonie, o mare înțelegere, un Olimp… În sculpturile mele încerc să găsesc calmul grec, calmul balcanic. Căci de acolo ne tragem. Ideea trebuie să fie la nivelul sculpturii, iar sculptura la nivelul ideii”, spunea Apostu. “Tată şi fiu”, “Lapone” şi “Fluturi” sunt ciclurile care l-au făcut celebru, apelul la izvoarele artei populare a fost făcut de pe pozițiile unei concepții originale, care are forța să individualizeze forme, să supună întregul material imaginativ al operei la o matrice stilistică personală.
Omagierea artistului a fost nu doar o sărbătoare a spiritului marelui sculptor ci şi o încununare a unui demers de o excepţională valoare, Centrul de Cultură “George Apostu” s-a îmbogăţit, anul acesta, cu trei lucrări importante ale sculptorului, donate de către E.S. Sheikh Michel Bechara El-Khoury, din Liban, care pot fi admirate în Muzeul de Artă Contemporană al Centrului.
Un alt moment al serii a fost oferit de doi artişti, doi muzicieni, Liviu Mera la violoncel și Ana Maria Cioroparu la flaut, instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, care au încântat publicul cu un recital de excepţie.
Programul a mai cuprins şi lansarea recentului volum de poezie al scriitorului Val Mănescu, “Ochiul fără pleoape” (Editura Junimea, 2018), care revine la poezie după romanul de success “Dimitrie rupe tăcerea”. Fapt neobişnuit, autorul a lipsit de la lansarea propriului volum (treburi importante l-au imobilizat la Botoşani), astfel că Dan Petruşcă a avut libertatea de vorbi despre autor şi despre poezia lui, iar Geo Popa, secretar de stat în Ministerul Culturii, prezent la eveniment (de altfel fostul director al Centrului se află, chiar şi de la distanţă, în spatele a tot ceea ce se întâmplă pe str. Crângului nr. 18, însă a ţinut să felicite public activitatea Doinei Barbu, director interimar) a recitat din poezia lui Val Mănescu. Asupra volumului voi reveni în ediţiile următoare.
Cum suntem încă în Anul Centenarului şi a programului „Un an cât un veac”, despre evenimentul de la 1 Decembrie 1918, dar mai ales despre Adevăr şi mistificare a situaţiei României din anii 1912-1918, a conferenţiat invitatul de onoare, prof.univ.dr. Cătălin Turliuc, cercetător științific al Institutului de Istorie A.D. Xenopol, alocuţiune pusă sub semnul „Centenarul Marii Uniri – destin și împlinire istorică”.
