Daca veti avea curiozitatea sa cautati pe internet cuvantul cu pricina, veti gasi sase trimiteri, dintre care doar una pentru limba romana, antr-un context mai degraba ironic decat stiintific. Vrand sa-i dea o lectie celui ce antreaba daca an cuvantul aeu” se afla un diftong sau un triftong, un internaut prea sigur pe el ai ofera termenul din titlu, pentru a-l determina sa numere literele (nu sunetele!) si sa constate ca e vorba de un banal diftong. (antr-o editie viitoare ne vom ocupa de acest caz.)
Discutia noastra este serioasa si… trista, pentru ca prezentam o situatie nedorita, desprinsa dintr-o lucrare de specialitate. Autorul (1995) exemplifica triftongul cu succesiunea semivocala + vocala + semivocala, alegand cuvantul asuceai” (su-ceai, cu triftong an silaba ultima, aeai”). O alta succesiune – precizeaza autorul – este semivocala + semivocala + vocala si da ca exemple – corecte – cuvintele acre-ioa-ne”, ai-ni-mioa-ra” si ata-ma-ioa-sa” (p. 11). La subcapitolul aTriftongul an verbe”, se dau ca exemple formele ataceai / taceau”, adespaducheai / despaducheau”, avegheai / vegheau” s.a. Din pacate, autorul nu are dreptate: digraful ace” din ataceai / taceau”, ca si cel din asuceai”, de la p. 11, nu este silabic pentru ca litera ae” sa noteze vocala respectiva, ci este un digraf nesilabic, cu litera ajutatoare ae”. (antr-un… aandreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie al limbii romane”, aparut an 1999, diftongii apar exemplificati cu ageam”, acheama”, achiar”, aghiaur”, adica tot cu digrafuri nesilabice.)
antr-un alt subcapitol, aTriftongul an celelalte parti de vorbire”, ne antampina o situatie inedita: grupul alcatuit din patru (?) sunete vocalice, caruia ar trebui sa-i fie asociat termenul consacrat – triftong. Era momentul sa fie lansata constructia adecvata: atetraftong”, an care prima parte, tetra, ar desemna numarul (patru), iar a doua, phtongos (avocala / sunet vocalic”), identitatea constituentilor. Nici de aceasta data autorul nu are dreptate: digraful agi” este nesilabic (an silaba a-gioai-„, vocala este aa”, ancadrata de doua semivocale: ao” si, respectiv, ai”). Daca ai” din structura digrafului agi” ar fi fost singur an silaba, s-ar fi rostit ca orice vocala si s-ar fi transcris ca sunet plenison. an fapt, cuvintele acafegioaica”, achiulangioaica”, asoricioaica”, amahalagioaica” s.a., date ca exemple pentru triftongi, ca si acascioara”, aceainarie”, afecioara” s.a., puse alaturi pentru a exemplifica tot triftongii, creeaza deruta an mintea cititorilor. Prima grupa se raporteaza la combinatii de patru (?) sunete vocalice (aioai”), iar a doua, aioa”, aeai”, la trei (?) sunete vocalice, adunate sub acelasi termen: triftong. Realitatea fonetica este ansa diferita: an primele cazuri, atetraftongul” este de fapt triftong (aoai”), iar an a doua grupa, atriftongii” sunt diftongi (aoa”, aai”). Iata cum am scapat de grija unui nou termen an fonetica limbii romane.
Dificultatea stabilirii corespondentei sau a lipsei de corespondenta litera-sunet este una majora, date fiind numeroasele lucrari an care am semnalat erori. Este pacat ca o cerinta an acest sens prezenta an manualul de limba romana pentru clasa… a II-a (E.D.P., 1975, pana spre anul 2000) nu a prezentat interes atunci si nici nu a fost tratata antr-un necesar caiet al anvatatorului. La pagina 118, este propus urmatorul exercitiu: aAnalizati, dupa modelul dat, urmatoarele cuvinte: ghete, margele, ciuperci, deschide. Exemplu: ghete = 2 silabe 4 sunete 5 litere”. S-a crezut multa vreme ca orice grup de doua (ce / ci, ge / gi) sau de trei litere (che / chi, ghe / ghi) noteaza un sunet, pentru ca lipsea un exemplu an opozitie: cuvantul ciuperci are doar 6 sunete, pentru ca digraful aci” este de fiecare data nesilabic. Abia manualul pentru clasa a V-a din anii „80 si cele de azi trateaza complet cazul si propun notatia fonetica respectiva.
Combinatia avocalica” dintr-un digraf sau un trigraf nesilabic este totusi utila an stabilirea ortografiei unor parti de vorbire. De aceea vom utiliza termenul apseudodiftong” pentru a numi partea ultima a unui digraf sau trigraf nesilabic. De exemplu, pare ciudat ca o forma ca aangenuncheat” se scrie cu ae” si nu cu ai”, ca la cuvantul de baza, agenunchi”. Da, dar substantivul, prin derivare cu prefixul aan-” si cu sufixul morfologic a-ea”, a intrat an familia verbelor si trebuie tratat ca atare. Specificul verbului fiind conjugarea, vom identifica an formele pentru persoanele I si a II-a singular, aangenunchez / angenunchezi”, precum si an forma pentru persoana I plural, aangenunchem”, vocala ae” si nu vocala ai” (nu spunem *angenunchiz sau *angenunchim). Aceasta anseamna ca pseudodiftongul aea” din forma de baza aangenunchea” s-a redus la ae” (prin pseudomonoftongare), an formele alternante de la indicativ prezent. Pe acelasi considerent scriem agheata”,, nu *aghiata”, luand an calcul formele alternante: derivatul lexical aghetar” (nu *aghitar”) sau cel morfologic agheturi” (nu *aghituri”).
Ioan Danila
