aRomania, care din cate am putut vedea are cea mai insemnata arta populara din lume, este o tara ce poate juca un rol de prima importanta in evolutia artei de maine.” Sunt cuvintele istoricului de arta Giulio Carlo Argan, rostite dupa vizitarea muzeelor de arta populara din tara noastra si a satelor din diverse zone ale ei. Eticheta exclusiva a fost preluata de prof.univ.dr. Constantin Ionescu-Prut, in cadrul sustinerii publice a tezei de doctorat elaborate de profesorul bacauan Aurel Stanciu (Timisoara, 26 oct. 2009 – Facultatea de Arte si Design a Universitatii de Vest), pentru a motiva aprecierile la superlativ referitoare la lucrarea pe care a indrumat-o stiintific. Calificand-o drept ao foarte serioasa cercetare a realitatilor pe care le prezinta, in perspectiva istorica si in actualitate”, criticul de arta a gasit-o reprezentativa pentru aun domeniu al culturii populare, al civilizatiei traditionale romanesti”.
Titlul tezei, aPoarta taraneasca – element specific al arhitecturii populare din Valea Trotusului”, trimite spre un subdomeniu al culturii traditionale prea putin luat in seama. A venit, se pare, vremea sa ne delimitam de abordarile generale si abstracte – utile pana la un punct – si sa selectam unitati alcatuitoare ale intregului, pentru ca din descrierea lor completa sa rezulte un edificiu solid articulat si definitoriu pentru spiritul creator romanesc. Cele cinci capitole ale tezei recompun un univers fascinant al culturii populare, dat de fenomenul viu al interactiunii artelor. Concret, mestesugul construirii portilor monumentale se intalneste fericit cu literatura populara si, prin aceasta, cu mitologia, teoria mentalitatilor, etnologia/ etnografia, estetica, antropologia, teoria artelor, simbolistica etc. aLumea geniului rural”, primul capitol, trateaza despre aPrelucrarea artistica a lemnului” si apoi despre aLocuinta” si aBiserici”. Al doilea capitol, aDe la mormintele suspendate, la poarta monumentala taraneasca”, face trecerea de la traditia inmormantarii la anexele ritualului: aFerestrele sufletului” (taieturi in sicriu, pentru a permite comunicarea cu cel pregatit sa treaca dincolo) si, mai aproape de tema lucrarii, poarta monumentala, in care acoperisul era un sarcofag real si ulterior simbolic. Acestui aarc de triumf” ii este alocat capitolul al treilea, aPoarta monumentala taraneasca”, orientat catre functiile portilor (utilitara, dar si mistica) si, concretizand, spre zona etnografica Berzunti. Urmatorul capitol, cel mai concis, preia o eticheta pusa pentru totdeauna de Nichita Stanescu: aMiorita – Iliada si Odiseea poporului roman”. Sunt aduse in atentie balada populara ca izvor al traditiilor romanesti” si datina colindatului la romani, ambele subteme in legatura cu riturile funerare pe aceste locuri. Ultimul capitol, aMotive simbolice ale portilor monumentale romanesti”, grupeaza si descrie principalele infatisari tematice recunoscute pe stalpii ori pe suprafata propriu-zisa a portilor: Soarele si Luna, rozeta, roata, pana la motive geometrice solare – pe de o parte – si crucea, cocosul, sarpele, calul, arborele vietii, omul, mana – pe de alta parte. Concluziile sumative, un glosar, lista ilustratiilor, bibliografia si anexele incheie o lucrare bine articulata si, prin aceasta, convingatoare intru totul.
Comisia de evaluare numita de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii a reunit specialisti in arte vizuale din mai multe centre universitare: Bucuresti (prof.univ.dr. Marilena Preda-Sanc), Iasi (conf.univ.dr. Zamfira Birzu), Timisoara (prof.univ.dr. Suzana Fantanariu), moderata competent si relaxant de prodecanul Facultatii, prof.univ.dr. Dumitru serban, presedintele U.A.P. din Romania. In unanimitate, s-a exprimat acordul privind conferirea titlului de doctor in arte plastice si decorative profesorului Aurel Stanciu.
Primele afirmatii ale doctorandului, in timpul sustinerii tezei, au fost si primele imagini metaforice: aCeea ce expun in lucrarea de fata seamana cu efortul unui specialist de a reconstitui un vas de ceramica spart”. Dupa circa o jumatate de ora, cat a durat expunerea – insotita permanent de imagini, prezente si in lucrare -, Aurel Stanciu a lansat apelul de a se realiza, la nivel national, un proces de arheologie culturala, in sensul inventarierii foto a portilor taranesti cu valoare artistica. Cu termenii imprumutati din domeniul istoriei, a exprimat un adevar indubitabil: valoarea arhitecturii rurale este serios periclitata de invazia civilizatiei si a kitsch-ului.
[ad#stire] In consecinta, administratia locala, directiile judetene pentru cultura, culte si patrimoniu national, comisiile de cultura de la nivelul localitatilor, unitatile de invatamant s.a. ar trebui sa nu stea nepasatoare la fenomenul distrugerii sau alterarii autenticului rural. Aurel Stanciu a relatat un fapt cu valoare de simbol: dupa mai multe vizite in Berzunti, localnicii i-au devenit atat de familiari, incat, cand il zareau, ii spuneau de departe: aSa stiti ca nu mai am de gand sa daram poarta aceea. V-am promis si ma tin de cuvant”.
Ioan Danila
