Filiala bacauana a Uniunii Artistilor Plastici a implinit, la acest sfarsit de toamna friguroasa, patru decenii de la infiintare. Asociatia a trecut, prin istorie, cu discretie, cu inteligenta, dar si cu multe zbateri interne – pictorii, sculptorii sunt oameni cu vanitati multiple, boemi, permanent sensibili.
Nascuta in vechiul regim, Uniunea a fost acceptata, nu cu dificultati, de activistii partidului comunist care nu vedeau cu ochi buni asocierea unor artisti plastici. Cu toate acestea, anii deceniului 70, ani de „liberalism” au ingaduit infiintarea unei bresle care oferea artistilor o anumita protectie, spatii de creatie si de expunere, un anumit statut intr-o societate a aclasei muncitoare”. Cel care ne introduce in atmosfera timpului, este si unicul supravietuitor activ al evenimentelor de atunci, Ilie Boca. Adevarat guru al artelor plastice bacauane, Ilie Boca este un sac fara fund de povesti, un demn urmas al povestitorilor moldoveni.
Infiintarea Uniunii nu a fost deloc simpla, din cauza exigentelor vremii, insa pana la urma s-a reusit. Datorita unei activitati artistice care a facut o buna impresie celor de la Bucuresti si insistentei artistilor din bacau, o comisie din capitala a venit si a Uniunea, care de fapt era un fel de cenaclu cu cinci membrii – numele actual avea sa fie incetatenit in 1973. Cei cinci erau criticul de arta Grigore V. Coban, unul din eminentele culturale de atunci, talentatul si boemul Ion Burdujov (cu o viata foarte agitata), sotia lui Gheorghe Velea, Salomeea (marele pictor avea sa sufere pentru ca nu fusese el ales), profesorul Gheorghe Mocanu, care avea sa se sinucida nu peste mult timp si Ilie Boca. Cenaclul avea sa poarte numele de „Nicu Enea” ca un omagiu pentru artistul bacauan.
Activistii PCR supravegheau atent
„Chiar daca eram tineri fara casa, nu ne sfiam sa batem la usi pentru a ne crea sanse in profesia noastra”, isi aminteste Ilie Boca (foto). Actualul sediu a fost „cucerit” tot prin insistenta artistilor. Creatorii bacauani l-au chemat pe Viorel Margineanu care intr-o intalnire istorica cu secretarul cu propaganda Toma a fost ales actualul sediu de pe str. Nicolae Balcescu (cu ingaduinta temutei secretare de judet Alexandrina Gainusa). Atunci s-a infiintat si a doa galerie de arta plastica – prima a fost actuala galerie Alfa (la origine o frizerie!). Chiar daca erau supravegheati, din umbra de PCR, artisti plastici aveau unele avantaje: muzeelor li se dadeau bani pentru achizitionarea de tablouri, iar acestea apelau, de multe ori la pictorii locului. „Victor Enasoae, unul dina activistii de treaba venea si ne intreba la vernisaje:a este ceva impotriva partidului? Daca nu, atunci nu am nimic impotriva voastra!”, spune Ilie Boca, care a si fost presedintele UAP Bacau pana la revolutia din 89. Cand, fireste, a fost contestat de catre alti colegi. Sa mai adaugam ca vreme de aproape un deceniu, Elena Ceausescu nu a mai acceptat sa fie primiti membri in uniunile artistilor. [ad#stire] Astfel ca in 1989 erau doar 10 membri afiliati la UAP. „Acum suntem 60 de membri si nu mai depindem de nimeni”, spune hotarat Dionis Puscuta, actualul presedinte al Uniunii din Bacau.
Gabriel Pop
