aUnde-i orasul vechi?” – este intrebarea oricarui turist in trecere prin urbea lui Bacovia. Fara sa avem sansa unui centru universitar de anvergura, a unui oras turistic sau mare centru administrativ, orasul nostru poate atrage privirea unui strain printr-o schimbare estetica importanta. Avem un oras. Ce facem cu el? Pentru ca nu putem sa ne fie indiferent unde traim – in acelasi timp orasul ne modeleaza,
ne cultiva gustul pentru frumos sau pentru urat.
Reamenajarea urbanistica a orasului Bacau nu s-a dovedit a fi materia de lucru a administratiei locale, aflate sub bagheta liberala din 2004, asa cum ne asteptam cu totii. Politicul si administrativul nu si-au dat mana cu arhitectii in realizarea unor proiecte viabile care sa urmareasca dezvoltarea edilitara a orasului, asa cum s-a intamplat in vremea fostei administratii. Lipsa unei viziuni coerente care sa armonizeze elementele de modernitate cu cele ale trecutului ne arata haosul urbanistic in care traim. Dispret pentru anumite case si monumente de patrimoniu (Casa Alecsandri, Casa Anania etc.), cladiri care isi schimba obiectul de activitate de la o luna la alta, construite fara gust, stil, plantate la intamplare, unele chiar in preajma unor imobile cu valoare de patrimoniu. Dat uitarii este si patrimoniul construit – Casa Sterian, de exemplu, a carui punere in valoare se lasa asteptata. Remodelarea orasului inseamna constructii care sa se integreze in arhitectura orasului, respectandu se regimul de inaltime, descongestionarea traficului, rezolvarea problemei parcarilor, refacerea peisagisticii, crearea de spatii verzi inclusiv in zonele limitrofe orasului etc., capitole la care alesii locali trebuie sa reflecteze serios fata in fata cu specialistii. Exemple sunt destule. In peisajul, cam eclectic arhitectural al Bacaului, cladirea fostului Teatru de Animatie face o figura desueta. Mizera in exterior, cladirea ocupa un spatiu inutil, uratind centrul orasului. O adiscutie negustoreasca” cu actualii proprietari ar putea aduce, pe termen lung, beneficii estetice pentru oras.
Mentalitati, politica si bani
Exista bacauani care s-au ambogatit peste noapte, antr-un timp foarte scurt, prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, si care asi imagineaza ca, avand multi bani, pot face orice. Ei nu anteleg ca exista regulamente de urbanism, care traseaza regulile dupa care pot sa faca o investitie pe un teren dat. Ei spun ca aeste terenul meu si fac ce vreau cu el”. Din acest motiv au aparut multe cladiri, intercalate intre blocuri (de ex.: in Cornisa, in spatele Postei 3, in zona Salii Sporturilor etc.), cladiri care aglomereaza spatiul si acum sunt scoase la inchiriere. Administratia locala ne promite pana la finalul anului un plan urbanistic general care va cuprinde de la planurile de urbanism zonal pana la cele de detaliu. Intocmirea unor proiecte durabile trebuie insa completata si cu o campanie neintrerupta la nivel local pentru sustinerea acestora si chiar alocarea anuala a unui procent din bugetul primariei pentru reamenajarea urbanistica si arhitecturala a orasului ce va impune o alta abordare investitionala si turistica in oras si judet.
Obtinerea autorizatiei de constructie nu a fost conditionata de crearea ori pastrarea si intretinerea spatiilor verzi, ci a fost data cu ochii inchisi – ridicarea unui urias hipermarket a dezechilibrat frumusetea unui loc foarte drag bacauanilor. Dar aafacerile sunt afaceri” – avem primar sa se gandeasca cum va arata orasul peste 50 sau 100 de ani?
Exista proiecte
[ad#stire] Din pacate, politica si banii sunt cele doua inconveniente majore. Pentru ca exista un dosar bine intocmit numit aRestructurarea centrelor municipale de rang 1. Sistematizari in anii „70 – „90 cu studiu pilot pe municipiul Bacau”. Acest studiu a fost terminat la sfarsitul anului 2002, dar el sta pe rafturi si este indoielnic ca actualul primar l-a vazut. Dosarul arata, in esenta ca e necesar ca municipiul nostru sa se dezvolte si pe latura est-vest nu numai pe latura sud-nord si arata posibilitatile de punere in viata a acestor proiecte.
Gabriel Pop
Cuvantul arhitectului Constantin Amaiei
Solutiile urbanistice propuse in diferite locuri trebuie corelate pentru a realiza un tesut urban coerent. Eu as propune realizarea unor spatii pietonale pe traseul str. N Balcescu, Piata Catedralei Catolice si pe traseul Luceafarul – Piata Centrala. Se pot ridica constructii-semnal la marile intersectii, respectiv str. 9 Mai – Unirii, str. Oituz – Razboieni – Unirii si str. N Balcescu – 9 Mai. De asemenea, as propune construirea in spatele blocurilor de vizavi de Primarie a unor cladiri de comert, birouri si apartamente si apoi demolarea celor vechi din prim plan pentru ca sunt cu risc seismic. In acest fel se pot muta oamenii in locuinte sigure si, foarte important, se poate realiza un nou centru civic reprezentativ. Pentru fluidizarea traficului si realizarea legaturii est-vest, as propune construirea unui pasaj subteran ce leaga str. I.S. Sturdza si 9 Mai-Aroneanu pe sub pietonalul de pe N. Balcescu. Pentru viitor se poate extinde orasul nostru spre Cartierul CFR si Letea Veche prin construirea de poduri si alte cai de comunicatie.
Un oras neprietenos
De ce Bacaul pare un oras neprietenos ne expune plastic criticul de arta si muzeograful Iulian Bucur: aBacaul nu este deloc prietenos cu oamenii, ci mai degraba cu autoturismele. Bacaul nu este de loc prietenos cu verdele, cu copacii, ci mai degraba cu betonul si cand te gandesti ca de la Bandini si Cantemir pana la Costache Radu toti descriu Bacaul ca pe o mare gradina si ca locuri virane sunt inca multe la numar. Bacaul nu este deloc prietenos cu zestrea lui mica si usor de intretinut de monumente arhitectonice.”
Opinia scriitorului Stefan Munteanu
Selectez un fenomen din realitatea bacauana prezenta, care ma determina, adesea, sa traiesc o mare rusine. Un caz de patologie socio-politica. Pentru diagnostic cutez sa invit factorii politici responsabili sa ia act de numarul foarte mare de copii si tineri care traiesc an boschetii din preajma pietelor bacauane. Nu-mi imaginez posibilitatea unei societati perfecte, ansa nici nu accept ca este normal ca decadenta sa capete asemenea proportii. Criza pe care o traversam trebuie sa ne faca mai puternici, mai umani si mai grijulii fata de soarta celor slabi si neajutorati. Este bine ca alesii nostri construiesc, prin munca cinstita, mari cladiri pentru a fi anchiriate bancherilor, dar ar fi mult mai bine daca s-ar gasi si mici adaposturi pentru boschetari. Iar cel mai bine ar fi daca ar fi reduse cauzele care conduc la decaderea umana de mari proportii.
Oful istoricului Eugen Sendrea
Cel mai trist este ca orasul nostru nu este pus in valoare. Asa cum nu exista carti postale cu Bacau, asa cum nu avem un ghid turistic, nu avem nici macar o tabla vopsita pentru a indica rutele culturale ale urbei. In ciuda aceea ce se repeta, Bacaul are potential cultural, insa el trebuie valorificat cu atentie. Cine stie, de exemplu de Casa aAnton Ciobanu” unde turistul poate gasi lucruri surprinzatoare? Nu se poate gasi o suma de bani pentru a repara Casa Cuza sau Casa Anania, puncte de interes pentru un turist?
Parerea plasticianului Dionis Puscuta
Noul arhitect sef al orasului, implicit Consiliul Local trebuie sa interzica demolarea caselor si le redea circuitului orasului. Atrag atentia asupra acestui foarte important pentru estetica si atractivitatea unui oras. Casele vechi trebuie salvate, chiar daca au sau nu valoare de patrimoniu. Cladirile de acest gen trebuie puse in valoare, asa cum sediul bibliotecii vechi aC. Sturdza”, aflate in reconstructie ar trebui sa fie o sala de receptie, de protocol. Observ ca apar din ce in ce mai multe sensuri giratorii – ar fi bine ca ele sa fie personalizate. In acelasi sens trebuie schimbate unele nume de strazi.
