Pentru unii artisti nu exista, din fericire, criza, stagnare. Ma refer la creatorii adevarati, nu la cei care cred ca simpla absolvire a unei facultati de arta tine loc de lucru consecvent, tenace, de cautari, experimente, de confruntarea absolut necesara cu publicul, la intervale de timp bine ritmate. Mihnea Barana face parte din categoria artistilor de vocatie, a celor care nu-si vad rostul in afara felului propriu de a se exprima prin creatie, prin inventarea de noi teme si modalitati de rezolvare a lor in limbajul plasticii moderne. A avut prima expozitie personala inainte de terminarea liceului, apoi au urmat alte trei, ultima, intitulata aOaspetii astrali”, fiind deschisa in aceasta perioada la Galeria de Arta Contemporana a Complexului Muzeal aIulian Antonescu”. Desi are un univers personal, impregnat de lirism, nostalgie si o nota de stranietate, Mihnea Baran nu ignora nicio clipa functia comunicarii, esentiala in artele vizuale, demersul sau avand o remarcabila claritate, transparenta a mesajului. Astfel, orice privitor va recunoaste in lucrarile lui tentativa de recuperare a traditiei, de reintegrarea a acesteia intr-un nou tip de discurs, sensibil, reflexiv. Artistul valorifica inspirat elementele decorative ale unor obiecte etnografice, folosindu-le in alte contexte si cu o noua semnificatie. De altfel, in expozitia sa veti vedea si costume populare autentice, la fel, scoarte, paretare, braie, intr-o scenografie cu sensuri integratoare. Dincolo de frumusetea in sine a obiectelor, cred ca este vorba si despre nostalgia dupa o lume care, incet, incet, dispare, cu rosturile si poezia ei. Asa cum, in personajele ciudate din portrete (aNaucul”, Oaspete cheie”, Contesa”, aMirii”, aPrintesa”, aFemeia regina”, aPersonaj mistic”) se simte o alta nota nostalgica, venind dinspre cararea pierduta a uneia copilarii fanteziste, locuita de fantasme livresti. [ad#stire] E limpede ca avema in fata un artist singular, cu o lume numai a lui, cu o viata interioara profunda, bogata. Care abordeaza teritoriul simbolurilor de obarsie folclorica, pe cele ale artei crestine, dar si zona fantasticului infantil cu aceeasi dezinvoltura, cu un soi de gravitate jucausa. Ludic si meditativ, totodata, Mihnea Baran (a carui forta de sintetizarea a formei e apreciabila, ca si rafinamentul unor acorduri cromatice putin comune) ne invita sa-i cunoastem aoaspetii astrali”, intrand in dialog cu ei si cu lumea lor plina de mister si de farmec.
Carmen Mihalache
