Pr. Ioan BALAN, Vicar la Parohia aSf. Nicolae”, Bacau
Lisabona este locul unde s-a nascut Sfantul Anton, la 15 august 1195, dintr-o familie coboratoare din nobila vita a Bouillonilor. Tatal sau se chema Martin de Bouillon, om de vaza la curte, ministru si vistiernic regesc, dar mai presus de toate, un bun crestin. Mama sa a fost Maria Tereza Treveira, nobila si ea de sange, dar si mai nobila prin virtute. La botez a primit numele de Ferdinand. Mai apoi, insa, cand a intrat in Cinul Franciscan, si l-a schimbat in acela de Anton. Sub ochii veghetori ai parintilor, Ferdinand a crescut un copilul curat la suflet si la trup, ca si crinul alb din gradina cerului. Ii placea rugaciunea si petrecea bucuros ceasuri intregi, zilnic, in casa Domnului, inchinandu-se cu credinta si slujind preotilor la sfantul altar. Avea o minte agera, patrundea usor orice adevar, de aceea de timpuriu s-a apucat de invatatura si, ca sa poata sa se adanceasca mai liber in stiinta, a intrat in seminarul catedralei. Inima lui cea buna, milostiva cu cei saraci, avea sa se desavarseasca aici si mai mult si, prin virtutile crestinesti deprinse, sa se faca vrednic de daruri minunate suprafiresti.
O viata atat de rodnica in virtuti si fapte bune merita insa rasplata, si Dumnezeu se grabi sa-si rasplateasca sluga Sa credincioasa. Intr-adevar, Sfantul Anton se imbolnavi de hidropizie, iar la 13 iunie 1231, isi lua zborul spre plaiurile cele vesnice, la varsta de 36 de ani. Vestea mortii lui a fost raspandita de o multime de copii, care incepura a striga aa murit sfantul”, iar dupa cinci zile a fost dus si inmormantat in oras cu mare alai. Sicriul cu moastele sfantului a fost in ziua aceea izvor de vindecari. Dupa moartea Sfantului Anton, minunile au continuat si s-au inmultit asa ca de abia trecu un an de la moartea lui slavita, ca deja Papa Grigoriu al IX-lea, aflandu-se in orasul Spoleto, l-a pus in sinaxarul sfintilor, dand astfel crestinilor un nou patron puternic pe langa Dumnezeu si un exemplu stralucit de urmat. In anul 1263, cand se termina constructia bazilicii, cladita in cinstea lui in Padova, i s-au transportat moastele sub altarul din capela inchinata lui.
Toata lumea il cunoaste pe Sfantul Anton si vorbeste de binefacerile ce el le imparte tuturor acelora care alearga la dansul. Recunoaste, de asemenea, ca puterea acestui sfant intrece adesea asteptarile evlaviosilor care isi pun increderea in el. Faima de Facator de minuni ce o avea, inca traind pe pamant, i se cuvine si azi, si crestinatatea toata
i-o acorda cu bucurie. Bisericile zidite in cinstea lui sunt nenumarate altarele inchinate amintirii lui se gasesc atat in catedralele marete ale oraselor cat si in modestele bisericute de la sate. Icoana lui, prezenta in casele crestine, strajuieste de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe intreg cuprinsul pamantului. Sfantul Anton este sfantul universal, si aceasta popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale. Sfantul Anton insa este si un stralucit model de sfintenie crestineasca. Virtutile sale eroice au fost acelea ce l-au facut atat de placut lui Dumnezeu si au dat totdeauna putere deosebita rugaciunilor lui. Se cuvine, deci, ca toti crestinii sa-l aiba si ca exemplu de urmat in virtutile crestinesti, pentru ca, imitandu-l, sa-l induplece mai usor a mijloci pentru dansii la Dumnezeu pentru a le dobandia cerute. Iata pentru ce, la datele cele mai insemnate din viata lui, trebuie sa unim si indemnul la imitarea insusirilor sale sufletesti, care l-au facut sa fie iubit de Dumnezeu si de oameni si i-au adus marirea nepieritoare de sfant cunoscut oriunde sau cum il numea Papa Leon al XIII-lea: Sfantul lumii intregi.
