Evanghelia ce se citește în cea de a XXVIII-a Duminică după Rusalii la Sfânta Liturghie ne aduce în atenţie o frumoasă parabolă, prin care Mântuitorul face cunoscută oamenilor una dintre dimensiunile Împărăţiei Cerurilor, comparând-o pe aceasta cu o cină mare, festivă. Tema aceasta a Împărăţiei Cerurilor este o constantă a activităţii învăţătoreşti a lui Iisus Hristos, multe din discuţiile purtate sau din parabolele rostite de Mântuitorul descoperind noi şi noi înţelesuri ale Împărăţiei, de fiecare dată altele şi cu toate acestea identice în esenţa lor.
În parabolă ni se vorbeşte despre o cină mare pe care un om oarecare a pregătit-o din timp, chemând pe mulţi la ea. Atunci când toate au fost gata, a trimis slugile sale să anunţe pe cei invitaţi că e timpul să vină şi să guste din bunătăţile pregătite. Acest om închipuie pe Dumnezeu Tatăl, care toate le-a pregătit aşa cum se cuvine pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Dar toţi cei mai înainte chemaţi, fără excepţie, refuză invitaţia, sub diferite pretexte: unul pentru că şi-a luat ţarină şi trebuie să meargă să o vadă, altul pentru că şi-a luat cinci perechi de boi şi trebuie să meargă să-i încerce, iar altul pentru că şi-a luat femeie. Aceşti invitaţi dintâi reprezintă poporul ales, iudeii, primii care au primit chemarea lui Dumnezeu, dar care, prinşi de grijile lumii acesteia, uită de cea viitoare, pregătită şi promisă lor. În locul acestora, stăpânul casei invită la cină pe cei neputincioşi, pe cei orbi, şchiopi, pe cei nepregătiţi, pe cei ce se găseau pe drumuri, pe lângă garduri ori la porţile cetăţii, adică pe toate celelalte neamuri, pentru ca astfel casa sa, adică Împărăţia Cerurilor, să fie plină. Iar pentru cei ce au refuzat invitaţia la cină rosteşte o sentinţă aspră, dar dreaptă, anunţând că nu vor gusta din bunătăţile pregătite la cina cea cerească, că nu vor avea loc în Împărăţia Cerurilor, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
Asupra acestei sentinţe ar trebui să medităm cu toţii, pentru că fiecare om în parte este chemat de Dumnezeu să ia parte la Cina Sa, să se bucure de viaţa cea veşnică în Împărăţia Cerurilor, dar puţini vor fi aceia care vor reuşi să ajungă acolo. Şi aceasta nu pentru că Dumnezeu nu i-ar primi, ci pentru că, asemenea invitaţilor din pildă, se lasă prinşi de grijile lumii acesteia şi nu se pregătesc aşa cum se cuvine pentru cea viitoare. Aici pe pământ trebuie să ne ocupăm locul la cina cea cerească, aici trebuie să răspundem chemării lui Dumnezeu şi să gustăm din cina Sa, pe care o pregăteşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie, când ne oferă, sub chipul văzut al pâinii şi al vinului însuşi Trupul şi Sângele Său, adică comuniunea cu Sine…
Cina cea Cerească, ca orice cină de altfel, presupune tocmai comunicare şi comuniune, armonie şi dragoste între toţi cei ce participă la ea. Cei ce nu participă în duminici şi în sărbători la Sfânta Liturghie, cei care nu folosesc perioada postului pentru a se mărturisi şi a primi Sfânta Împărtăşanie, pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu aici pe Pământ, nu vor putea intra în comuniune cu El nici dincolo, în Ceruri. Cei care se ocupă doar de agonisirea bunurile materiale, asemenea celui ce şi-a luat ţarină, ori de satisfacerea plăcerilor simţurilor, asemenea celui ce şi-a luat cinci perechi de boi, sau a plăcerilor trupeşti, asemenea celui ce şi-a luat femeie, neglijând participarea la viaţa Bisericii, se pun singuri de fapt în afara Cinei celei dumnezeieşti, în afara participării la viaţa Sfintei Treimi, care este tocmai viaţa veşnică, se izolează, refuzând comuniunea, legătura de iubire care îl uneşte pe om cu Dumnezeu.
Fiecare creştin trebuie să ia aminte aşadar la viaţa sa spirituală, să nu se lase dominat doar de grijile lumii acesteia ci să facă tot ceea ce stă în puterea sa pentru a răspunde chemării dumnezeieşti, pentru a se împărtăşi de bunătăţile ce sunt pregătite tuturor la cina cea veşnică, dar de care, datorită păcatelor, puţini ajung să se bucure.
Pr. dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
