Mara Poiată, pe poante spre succes

În vreme ce alți copii, la 13 ani, visează tablete și telefoane mobile, Mara Poiată are un alt vis; unul special în care ea strălucește pe scenă ca balerină. Mara este elevă în clasa a VII-a la Colegiul Național de Artă „George Apostu” și în ciuda faptului că este la o vârstă fragedă, are nenumărate reușite în această lume fantastică a dansului clasic.

-De cât timp dansezi?
-De șase ani. La început avut un alt profesor, dar după un an am început să fac dans cu doamna Simona Baicu. Atunci eram elevă la Școala Gimnazială „Ion Creangă”. După doi ani, doamna Simona mi-a recomandat să vin la Colegiul de Artă și acest lucru l-am și făcut. Din clasa a V-a sunt aici la „arte”.

-Dar cum ai descoperit baletul?
-Niște prieteni care făceau balet mi-au recomandat, considerând că mi se potrivește. M-au convins și așa am mers prima dată la Clubul Oblio, unde am făcut dans timp de un an cu Lorena Ciurariu. Apoi am mers la clubul Reverance al doamnei Simona Baicu și de acolo am ajuns, așa cum am spus, la Colegiul de Artă, la secția coregrafie.

-Cum decurge o zi din viața ta ca elevă la coregrafie?
-Mă trezesc dimineață, mă duc la școală cinci sau șase ore cu program normal, adică materii obișnuite. Apoi mergem la balet și facem studii, după care ne repetăm fiecare solo-urile sau ce mai avem.

-Ai pomenit de studii. Mai precis despre ce e vorba?
-Mai exact este vorba de o încălzire specială și accentuată fără de care nu putem să ne facem dansurile. Avem și exerciții pe poante, depinde de ce avem de dansat, apoi repetăm variații și ansambluri, duo, trio… Ca timp, depinde cât stăm. Dacă am ore până la 14.00 mai stau la balet încă două-trei ore și stau chiar peste program să exersez. Iar asta se întâmplă zilnic, de luni până vineri. În weekend ne antrenăm mai puțin pentru că de obicei atunci avem concursuri.

-Care a fost ultimul concurs la care ai participat?
-Acum două săptămâni am fost la un concurs la Iași, unde am luat locul I cu solo și locul I cu un ansamblu. Concursul s-a numit „Juniori pentru juniori”, iar înainte de acest concurs am mai avut trei participări la concursuri, weekendurile fiind ocupate în totalitate. Înainte de Iași am mai fost la Sibiu, la „Neghiniță” aici în Bacău și la „Arlechin” la Botoșani. Am luat mai multe premii, la toate aceste competiții.

-Ce simți când ești la un concurs?
-Sunt multe de spus în acest sens. În primul rând ești în competiție cu tine însuți. E o chestie de auto-depășire. Trebuie să spunem că sunt și concursuri mai grele dar și mai ușoare. În concursurile mai grele se întâlnesc participanți din liceele vocaționale, acolo unde este un nivel mai înalt iar premiile chiar sunt importante. Dar suntem pregătiți și să nu câștigăm nimic. Mai sunt și concursurile ușoare, organizate de diferite asociații, unde mai toată lumea primește diferite premii și medalii. Sunt concursuri și concursuri.

-Să ne întoarcem puțin la dans. La balet sunt roluri, dacă pot să le spun așa. Care este preferatul tău?
-Am avut mai multe roluri. Odată am fost Zâna Candorii din baletul „Frumoasa din pădurea adormită”. Am avut un rol de suedeză în „Dans Suedez” și am mai avut un rol în variația „Rugăciune” din Baletul Copellia, rol pe care l-am dansat și în spectacolul „Magia Crăciunului” care a fost vineri la Teatrul de Vară, acompaniată de Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora”. Cu această variație, „Rugăciune”, pe care o fac din această vară, am luat locul I la fiecare participare în concurs.

-Ai vorbit de premii. Îți amintești când ai luat prima dată locul I?
-Da. Eram mai mică și am luat premiul I cu un ansamblu. Îmi amintesc că eram foarte bucuroase și entuziasmate. În același timp am prins foarte mare încredere în mine. Atunci am prins aripi și am realizat că asta este ce vreau să fac în viață. De atunci am fost la multe competiții. Anul acesta am fost și la Campionatul Mondial care a avut loc în Croația, acolo unde m-am calificat eu și un băiat din clasa a X-a de la noi din liceu. A fost o experiență foarte frumoasă și m-am clasat pe locul XIV mondial.

-Există o diferență între show și concurs. Unde e mai greu?
-Este adevărat. În concurs este mai greu pentru că acolo suntem jurizați. În aceste condiții trebuie să fii mai atent pe tehnică, pe brațe, picioare, mimică. Toate sunt importante și sunt lucrate. Cu mimica e puțin mai diferit pentru că în acest caz depinde de fiecare cum simte. Iar mimica e mult mai importantă în spectacole. De multe ori ne mai inspirăm din variațiile balerinilor profesioniști pe care le urmărim, cel mai ușor, pe Youtube. Noi primim continuu încurajări de la profesori să zâmbim, dar, uneori, în concurs e mai dificil. Concentrarea maximă e pe tehnică.

-Atâtea variații, atâtea costumații. Presupun că sunt destul de costisitoare.
-Da, sunt. Depinde și de rolul pe care îl interpretezi. Părinții sunt cei care suportă toate cheltuielile, dacă asta vreți să aflați. Sigur, nu e ușor. Sunt cazuri în care unii nu își permit atâtea ținute. Dar dacă ei sunt valoroși și își doresc, noi ceilalți, chiar și doamna, îi mai ajutăm. Suntem ca într-o familie și trebuie să ne ajutăm între noi. În concurs contează foarte mult și costumația. Chiar am luat un loc I pentru costumație la un concurs, cu o rochie pe care am făcut-o pe comandă în Rusia și care a costat 1.300 de lei, dar sunt altele și mai scumpe. Costumațiile sunt făcute în așa fel încât dacă mai creștem să avem de unde să le dăm drumul, să le folosim o perioadă mai îndelungată. Bine, la un moment dat nu le mai folosim și atunci trebuie să renunțăm la ele. Nu există o piață de second-hand în această branșă dar ne-am învățat să lăsăm ținutele pentru alții care vin din urmă. E ca un fel de moștenire.

-Foarte importante în dansul clasic sunt poantele. Cum e pe ele? Nu e greu?
-Nu e greu. Bine, la început e puțin ciudat, dar după ce te obișnuiești, e în regulă. La început e mai greu și poți să faci și răni, mai ales la degetul mare. Dar trece. Cât despre poante, trebuie să spun că sunt mai multe tipuri. Sunt și mai multe mărci. Pentru începători sunt poante mai moi iar pentru avansați mai tari. Ele se numesc soft și hard. Toată lumea întreabă de vârful acela al poantelor. Sunt din gips sau din lemn tratat, sau chiar combinate, iar poziția corectă este ca și cum ai sta pe vârfuri. Cele mai scumpe, dar și cele mai bune, sunt poantele americane. Și eu mi-am luat poante americane, Gaynor, și de când dansez pe ele nu mă mai dor picioarele. Sunt foarte bune, se pliază foarte frumos pe picior și se lucrează foarte bine pe ele. Poantele mele au costat 130 de euro și le-am achiziționat din Belgia. Chiar dacă ele se prezintă bine în continuare, este recomandat ca ele să fie schimbate la aproximativ opt luni pentru că se înmoaie și, cum se spune, îți tremură piciorul pe ele. La poante tălpile sunt speciale fiind confecționate din silicon sau lemn. Deci, după cum observați sunt mai multe variante. Dacă ar fi să spunem pe scurt, poantele pot fi pentru începători, pentru avansați, pentru profesioniști… Ale mele sunt pentru semi-profesioniști.

-Presupun că drumul tău în viață va fi pe scenă…
-Da, asta îmi doresc. Și poate peste 40-50 de ani voi fi și profesoară. Până atunci însă, după ce voi termina liceul voi urma o universitate de profil din țară, la București, Iași, Cluj sau Sibiu. Sau dacă va fi posibil chiar una din altă țară. Mai este timp până atunci. În străinătate mi-ar plăcea să studiez în Belgia sau Olanda. La Amsterdam am văzut baletul „Spărgătorul de nuci”, când eram în clasa a IV-a și mi-a rămas sufletul acolo. La Bruxelles am participat anul acesta la concursul Young Dance Competition, unde am luat o mențiune, și mi-a plăcut foarte mult.

-Știu că în urma unor astfel de participări se pot obține și burse de studiu…
-Așa este. Prima bursă de studiu pe care am obținut-o eu a fost anul trecut la „Attitude Ballet Festival” aici în Bacău. A fost o bursă în Italia unde am mers împreună cu o colegă. Acolo am stat o săptămână și am studiat cu profesori din Rusia, Egipt și Italia. În urma acelei experiențe am mai primit încă o bursă, anul acesta, în același loc, unde de data aceasta am fost cu mai multe colege. Astfel am dansat în gala organizată acolo, în Italia, de Valentin Barteș, care a fost balerin la Cluj Napoca. Au fost mulți participanți din multe țări. Au fost experiențe foarte interesante.

-Cine este idolul tău din lumea dansului clasic?
-O admir foarte mult pe Alina Cojocaru care este prim-balerină la Londra, la English National Ballet. Mi-ar plăcea să am o carieră asemănătoare.

-Este o diferență între școala de balet românească și cea din străinătate?
-În străinătate se face mai multă tehnică, au mai multe roluri și fac spectacole de balet de durată mult mai mare. Acolo se studiază foarte mult și pe parte de contemporan, jazz, dans de caracter, părți pe care la noi nu se prea pune accent. La noi e mai mult dans clasic și mai puțin contemporan. Am dansat și eu contemporan. Este foarte interesant și expresiv.

-Ce urmează în această perioadă?
-Spectacolul „Magia Crăciunului”, care a fost la Teatrul de Vară „Radu Beligan”, un spectacol în care au fost prezenți mai mulți colegi ai mei de la mai multe secțiuni ale Colegiului Național de Artă „George Apostu”. În acest spectacol am dansat „Rugăciune”, alături de câteva colege, un duo și câteva ansambluri. Apoi, voi fi prezentă în spectacolul „Împreună de sărbători” de pe 20 decembrie, tot la Teatrul de Vară unde voi dansa cu acompaniamentul Filarmonicii „Mihail Jora”. În materie de concursuri, perioada competițională o voi relua în luna februarie, odată cu Olimpiada de Balet. Voi participa pentru prima dată la olimpiadă, pentru că la aceasta se participă începând cu clasa a VII-a, și sper să mă calific în fazele superioare.

-Ce îți dorești de Moș Crăciun?
-În primul rând îmi doresc poante noi pentru că astea pe care le am nu mai sunt chiar atât de bune. Și… ce-o mai fi. Încă nu i-am scris moșului, dar eu am mai vorbit așa…și cred că a auzit. În rest…țin să-i mulțumesc mult doamnei profesoare Simona Baicu pentru că a avut încredere în mine și m-a ajutat să evoluez zi de zi. Mulțumirile mele speciale merg către bunicii și părinții mei care mă susțin în tot ceea ce fac. Tuturor, Sărbători fericite!

Rezultate la concursuri – solo
Arlechin Balet Festival Botoșani, locul I în 2017 și în 2018;
Eurodans București, locul I în 2018;
Attitude Ballet Festival Bacău, locul III și trofeul pentru „cel mai frumos costum” în 2018;
Primăvara Artelor Moderne Bacău, locul II în 2018;
Sărbătoarea Artelor Moderne Bacău, locul I în 2017 și 2018;
Lebăda de Cristal Sinaia, mențiune în 2018;
Festivalul Neghiniță Bacău, locul I în 2018;
Juniori pentru Juniori Iași, locul I în 2018.

Participări internaționale
YDC Bruxelles, mentiune în 2018;
Dancestar World Finals, Porec-Croația, locul XIV în 2018.

Burse de studiu obținute
Bari-Italia în 2017 și 2018, cu participare la Gala Internațională de la Noci;
Livorno-Italia, o săptămână de studii în 2019;
San Francesco din Paola Roma-Italia, în 2019.