Dragobetele, sarbatoarea dragostei la romani, a cunoscut o revigorare dupa 1989. Dupa unii etnologi, impunerea sarbatorii, in ultimii ani, reprezinta o contrareactie romaneasca fata de „Valentin Day” (14 februarie). Studiile in domeniu dovedesc existenta „Dragobetelui” in Muntenia, Oltenia si sudul Transilvaniei, in urma cu mai multe secole. Mai multe marturii, care fac obiectul unor lucrari de etnologie, vorbesc despre practicile de Dragobete in satele romanesti din perioada interbelica.
Dragobetele, reactia romaneasca la Sf. Valentin
Feodosia Rotaru, de la Muzeul de Istorie aIulian Antonescu” din Bacau remarca disparitia sarbatorii in ultimii 50 de ani. aLa noi, in judetul Bacau, nu se mai tine aceasta sarbatoare. Altadata, in urma cu jumatate de secol, Dragobetele era sarbatoarea inceputului de primavara, a pasarilor, a imperecherii. In ultimii ani, etnologii au reinviat aceasta sarbatoare pur romaneasca, ca reactie la invazia sarbatorii occidentale, Sf. Valentin”, ne-a spus Feodosia Rotaru. Un bun cunoscator al traditiilor si sarbatorilor populare romanesti este etnologul prof.dr. Dorinel Ichim, de la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National. In urma studiilor intreprinse in sute de sate din judetul Bacau, dar si in intreaga Moldova, apana la Nistru”, profesorul Ichim afirma convins: aDragobetele nu este o sarbatoare moldoveneasca. Ea a migrat. Este intalnita in Muntenia, Oltenia si sudul Transilvaniei. In plus, Dragobetele nu poate fi fiul Dochiei si simbolul primaverii deoarece in zona de munte timpul este intarziat cu 2-3 saptamani, iar noi vorbim de inceputul primaverii. Avem alte sarbatori populare romanesti, care sunt intalnite de secole in Moldova, cum ar fi Caloianul, Martisorul sau cei 40 de mucenici”, ne spune prof.dr. Dorinel Ichim.
Mircea Merticariu
