Bold / Ce se poarta in alte parti

Nu mi-au placut niciodata snobii agresivi, exclusivistii, cercurile inchise, oamenii care cred ca numai lor li se cuvine ceva, abonatii la privilegii, manipulatorii marunti si meschini, megalomanii. Privesc, de asemenea, si am sa revin la asta, ideea de elitism cu mari rezerve. Lumea merge in alta parte astazi. De pilda, citesc intr-o revista niste interesante observatii despre mersul lucrurilor in Franta. Acolo unde intelectualii romani din interbelic mergeau ca sa ia pulsul, sa se imbibe de aerul capitalei culturii, cum era socotit pe atunci Parisul, sa vada ce se mai poarta, ce e la moda etc. Era de bon-ton sa faci asta, nu puteai sa ramai in urma, sa nu fii la zi cu noutatile, cu tot ceea ce tinea de spiritul francez. Nimic nu mai este insa ca odinioara, dupa cum remarca un cunoscut istoric contemporan, Ghislain de Diesbach. Peisajul s-a schimbat intr-un mod aiuritor, din moment ce venerabili domni umbla imbracati ca niste tineri &#8222haiosi”, cat mai neglijent, arborand chiar pantaloni scurti pe strada sau purtand bluejeansi la receptii, unde si femeile poarta un fel de &#8222zdrente”. De ce? &#8222Pentru ca toata lumea vrea simplitate si mizerabilismul e la moda”. Deh, oameni &#8222vechi”, cu istorie, cu civilizatie rafinata, care au ajuns acum sa se plictiseasca, sa doreasca altceva. Nu ca la noi, unde nu mai prididesc unii sa para ceea ce nu sunt, acumuland bunuri materiale, titluri de proprietati, colectii de arta, in devalmasie. Cu o lucire de lacomie in ochi pe care nu si-o pot ascunde. Povestea cu &#8222mizerabilismul” tine insa de un fel de travesti, de un trucaj, asadar. Menit a-i deruta pe cei saraci, pe cersetori, care se inmultesc vazand cu ochii si invadeaza strazile, fiind din ce in ce mai agresivi. Nu mai cer pomana umil, ca pe vremuri, ci te insulta, sunt gata sa sara la tine daca nu le dai ceva, ba mai mult, iti si pretind o suma anume. Lumea s-a diversificat, s-a stratificat in mod neasteptat, contrastele fiind izbitoare. Fiindca, in timp ce saracia creste, se adanceste, festivismul oficial, si nu numai, e la ordinea zilei, serbarile, ocazionate de te miri ce, succedandu-se in ritm ametitor. Cat despre elitism, nu pot decat sa spun ca-mi repugna, ca orice ostentatie. Ma apuca disperarea (desigur, glumesc) cand vad niste gaunosi dand ochii peste cap cu un aer de solemnitate superstitioasa, atacand marea arie a culturii nationale, teme inalte (de-ti rupi gatul) etc. Subiectul e generos, si voi mai zabovi alta data asupra lui, incheind cu parerea ca valoarea reala are un firesc al comportamentului, e modesta si nu aroganta. Cat despre extreme, ele m-au nelinistit dintotdeauna, atat mizerabilismul, cat si elitismul trezindu-mi frisoane de inadecvare.Scris de Carmen MIHALACHE