Juriul de anul acesta al Premiilor Revistei „Ateneu” la a 26-a editie a Festivalului National „George Bacovia” a facut cel putin doua alegeri inspirate. Pentru Liviu Ioan Stoiciu si pentru Emil Brumaru distinctia acordata de revista bacauana a venit ca un semn al destinului. Gestul bacauanilor a provocat in seara Festivalului National „George Bacovia” marturisiri emotionante care, prin densitatea lor, au suplinit lipsurile actualei editii. Juriul a fost format din esteticianul Alexandru Husar (presedinte), Sergiu Adam, Ovidiu Genaru, Carmen Mihalache si Constantin Donea, directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si patrimoniul Cultural National Bacau.
Poate cea mai interesanta alegere pe care a facut-o juriul Premiilor revistei „Ateneu” a fost de a acorda Premiu pentru Poezie lui Ioan Liviu Stoiciu, victima scandalului care-l il are in centru pe „antisemitul” Paul Goma. Liviu Ioan Stoiciu a fost dat afara in aceasta toamna din functia de redactor sef adjunct al revistei „Viata Romaneasca”, pe motiv ca a publicat un text pentru care Nicolae Manolescu il acuza pe Paul Goma de antisemitism. Scandalul va lua amploare internationala si, in toiul acestei povesti controversate, Revista „Ateneu” face un gest deosebit si il premiaza pe Ioan Liviu Stoiciu pentru antologia sa „Cantonul 248″. Carmen Mihalache, redactorul sef al Revistei „Ateneu”, spune insa ca decizia juriului nu este neaparat un gest de sustinere a lui Stoiciu in conxtul scandalului de la „Viata Romaneasca”, ci semnul unei aprecieri reale a poetului Liviu Ioan Stoiciu si a antologiei „Cantonul 248″. „As vrea sa va spun ca sunt niste coincidente foarte ciudate. Am implinit 55 de ani anul acesta. Si Bacaul, asa cum este el cu o miscare extraordinara literara, pe mine nu m-a bagat niciodata in seama. De ce spun pe mine, pentru ca eu sunt om al locului. Eu adolescenta mi-am facut-o in regiunea Bacaului. Am crescut crede-ti-ma cateodata cu revista „Ateneu”. Domnule, am trimis in prostie la redactie poezii la revista „Ateneu”. Niciodata n-am fost bagat in seama. Debutul meu in presa a fost legat de Bacau. Mereu imi trec in biografia mea acest aspect. Prin octombrie 󈦢, in pagina de cultura a ziarului „Steagul rosu”, am aparut cu un poem. Un domn pe care eu nu-l cunosc, il stiu numai dupa nume, nu stiu cine este, Delasabar. As vrea sa-i strang mana. Mare minune, la 55 de ani, coincidenta, imi apare si prima antologie de poezie si iata primesc din locurile natale, mai mult sau mai putin natale, acest premiu. Bucuria cea mai mare a venit si pe un fond extrem de nenorocit, o lovitura pe care am primit-o in acest an. Extraordinar, in timp ce la Bucuresti ma crucifica domnul Manolescu, iata ca in Bacau acolo unde credeam ca nu am prieteni, iata ca tocmai aici, domnule, de aia spun sunt ferestre in destinele oamenilor foarte interesante si paradoxale, sa aud ca primesc un premiu cand practic toti scriitorii romani au bagat capul la cutie cu un scandal monstru, care nu s-a terminat, Paul Goma a deschis proces, si va dura. Si eu am acest noroc in acest an sa gasesc o bunavointa iesita din comun, la Bacau sa primesc un premiu. Multumesc foarte mult”.
Emil Brumaru, Premiul de Excelenta al Revistei „Ateneu” pe 2005:
„Vine asa un timp sau o vreme nu stiu cum cand ramai doar cu cativa poeti. Mie mi s-a intamplat sa raman cu Bacovia in final. L-am inteles foarte tarziu si foarte greu. Lucrul asta mi s-a intamplat si cu Cehov. Pe Bacovia nu-l intelegeam. Premiul a fost absolut neasteptat. Nu ma asteptam eu la un premiu de excelenta cu ocazia Festivalului , oferit de . Ce este real este ca in ultimul timp eu citesc aproape numai Bacovia. Si ca imi place foarte mult si mai ales au inceput sa-mi placa poeziile care-s scrise in perioada finala, perioada inainte de a muri, cand foarte multi ziceau inainte, insa acum nu mai zic, ca nu aveau valoare, au o mare valoare chiar, un soi de stenograme inaintea mortii facute de el. Asta in literatura romana nu s-o prea intamplat”.
Mircea A. Diaconu, Premiul pentru Critica literara:
„Mi se pare ca revista „Ateneu” face un gest de curaj premiind o carte de critica, care nu e a unui critic literar, ci a unui cititor. Va multumesc foarte mult pentru acest premiu. E de-a dreptul onorant. Ma simt foarte bine. Acum cativa ani lua acest premiu Valeriu Cristea, cand am fost eu invitat cu alta ocazie, si domnul Alexandru Paleologu. Iata ca scriitorii raman vii si in acelasi timp dipar…Va multumesc tare mult”.
Bogdan Ulmu, Premiu pentru Publicistica:
„Eu cred ca un premiu de publicistica merit fie si din motivul ca am publicat 4000 de articole in viata mea. N-am stat ca alti colegi de ai mei sa barfesc sa-njur directorii si sa incerc sa-i dau jos. Si in timpul asta eu stau si lucrez. Primul articol l-am publicat in la 21 de ani si de atunci tot public in toata presa culturala nationala. As putea spune ca dupa 35 de ani de publicistica culturala, poate ca un premiu nu strica. Ar fi un sfarsit care incununeaza opera. Este vorba de sfarsitul 1, pana la sfarsitul 10 mai e. Daca o sa dea Dumnezeu sa mai traiesc o sa mai apuc cateva premii pentru publicistica. Si sunt foarte fericit ca l-am luat pentru ca in cariera mea imi lipsea un premiu de publicistica culturala. Am de scenarii, de regie, de scenografie, de umor, de critica teatrala, acum am si unul de publicistica”.Scris de Laura HUIBAN
