Am vrut ca astăzi să scriu despre sentimentul datoriei, despre împlinirea datoriei și eroism, dar e foarte greu. Mulți dintre noi au avut bunici și străbunici care au luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial și s-au întors răniți sau nu s-au mai întors.
Am văzut urmele de baionetă sau de glonț și i-am ascultat povestind întâmplări înfricoșătoare, pe unele le-am înțeles, pe altele nu, dar întotdeauna am simțit că au rămas și lucruri nespuse. Dureri păstrate doar pentru ei. Cum e să lași acasă trei-patru copii și să pleci pe front știind că s-ar putea să nu-i mai vezi crescând? Sau să fii în fața tunurilor și a puștilor care trag în tine, să alergi spre ele, în întâmpinarea lor? Să vii de la Cotul Donului, pe jos, după ce ți-ai pierdut acolo camarazii?
Nu știm cum e să faci asta, nici dacă am fi fost în stare să facem la fel. De aceea avem obligația să păstrăm ceea ce au câștigat cu eroismul lor, „să păzim hotarele și moștenirea”, cum îmi spunea, timid, un bătrânel cu multe decorații pe veston. A-ți face datoria astăzi e mult mai ușor decât în urmă cu un secol.
Înseamnă, între altele, să renunți la a batjocori – m-am întrebat de multe ori de unde au învățat românii asta -, să construiești, să iubești oamenii, cetatea, patria. E mare nevoie de învățători devotați, de medici cu credință, care își iubesc profesia, de buni constructori, economiști, mecanici, tâmplari, dar mai ales de buni conducători. Eroii noștri nu au fost singuri în luptă, au fost uniți având în frunte comandanți pricepuți, curajoși, generoși și iubitori de neam.
Ei au trecut Carpații, noi încă nu. Vă dați seama cum ar arăta țara asta dacă toți românii, de sus în jos, ar renunța la meschinărie, lăcomie, ură și ar face bine lucrurile pe care s-au angajat să le facă? Ar arăta așa cum își doreau eroii pe care ni-i amintim și îi omagiem cu prilejul ceremoniilor organizate în Ziua Înălțării Domnului, Ziua Drapelului, a Imnului Național și pe 1 Decembrie. Nu putem fi eroi, să dea Dumnezeu să nu mai fie nevoie de eroi, dar putem să ne străduim, împreună, să fim buni cetățeni.
