Oamenii au fost întotdeauna fascinați de semenii lor care au reușit în viață, uneori numindu-i vedete sau staruri. De cele mai multe ori aceștia le-au influențat chiar viața, servindu-le drept modele. Păstrând cumva proporțiile, astăzi vă propunem o poveste altfel cu Maria Șalaru. Băcăuanii o cunosc bine pe artistă pentru că au văzut-o în diverse spectacole folclorice sau la televizor. Alții o cunosc din postura de profesor la Școala Populară de Artă și Meserii. Ei bine, astăzi o vedem și altfel pe Maria Șalaru, chiar la ea acasă.
-Ne-ați primit acasă la dumneavoastră. O locuință intimă, la bloc. Probabil că mulți s-ar fi așteptat să locuiți într-o casă mult mai mare…
-Sunt mulți cei care se miră, mai ales colegi de-ai mei, că de ce stă Maria la demisol. Eu locuiesc aici din 2002 și mă simt foarte bine, pentru că această casă este atât de primitoare, parcă este vie și-mi spune „bine ai venit” de fiecare dată când vin acasă. Eu nu sunt omul care să pun mare preț pe clădirile imense, că tot în două camere locuiești. Depinde cu cine locuiești în casa respectivă.
-Acum locuiți cu un…cățel…
-Da. Ea este Fanny, cățelușa mea pe care am adoptat-o împreună cu actorul Radu Bogdan Ghelu. De fapt, pe Fanny am găsit-o anul trecut, de Crăciun, la Slănic Moldova, undeva în zona de sus, la izvoare. Mai precis, Bogdan a găsit-o, fiind un mare iubitor de animale. Și atunci am luat-o acasă. Când mai am spectacole și trebuie să plec de acasă o mai las la o vecină, mai are Bogdan grijă de ea, ne împărțim oarecum sarcinile. Fanny este o cățelușă foarte deșteaptă și foarte afectuoasă.
-Sunteți o persoană credincioasă. Observ că aveți foarte multe icoane…
-Într-adevăr. Am o zonă în casă în care am așezat toate icoanele mele. Unele le-am primit cadou. Aici trebuie să mă reorganizez cumva. De curând, am achiziționat câteva tablouri de la niște pictori dragi, preferata mea fiind Carmen Voisei, care mi-a făcut o surpriză. Mi-a făcut un tablou care acum este la școală (Școala Populară de Artă și Meserii-n.r.), pe care urmează să-l înrămez și să-l aduc acasă. Voi vedea cum reușesc să le pun pe toate în valoare.
-Am înțeles că în curând veți pleca peste hotare. Cu ce scop?
-Pe 20 noiembrie voi pleca pentru o săptămână la Paris, iar vizita pe Sena nu are legătură cu scena. Merg în Franța în calitate de investitor. Este vorba de compania Onelife care deține criptomoneda one-coin. Compania Onelife a fost sponsor la festivalul „Armonii în Timp” unde au acordat premii în valoare de 4.500 de euro. Nu pot să vă spun cât am investit, dar cu siguranță voi mai investi pentru că o fac pentru viitor.
-De aceea ați abordat și un stil de modă, oarecum parizian…
-E adevarat că mi-am schimbat puțin look-ul toamna aceasta. Am simțit nevoia unui alt fel de…aer. Eu de regulă nu merg cu moda, nu sunt o fashionistă convinsă. Mă îmbrac cu ce îmi stă mie bine și nu neapărat cu lucruri foarte scumpe și nu fac din asta un scop în sine: trebuie musai să-mi cumpăr ceva. Ideea mea principală este ca în urma mea să rămână ceva, iar cei care mă cunosc știu că în copiii de care mă ocup, sădesc o parte din ființa mea.
-Vă referiți aici la copiii de la…
-La elevii mei, la „bobocei”, la „floricelele” mele, de la Școala Populară de Arte, dar și în cei de la Deleni (Iași), pentru că și acolo, în satul meu natal, am creat două grupuri care au fost printre laureații festivalului „Armonii în Timp” care a avut loc de curând în Bacău.
-Am ajuns în zona activităților dumneavoastră. Dacă tot se apropie finalul anului, putem face un scurt bilanț al acestora?
-Bilanțul este pozitiv. Singurul lucru pe care îmi pare rău că nu l-am mai făcut este festivalul „Bobocel de la Bacău”, eveniment care nu a mai avut loc din motive financiare. Pur și simplu nu am mai putut. Însă a compensat cu multe alte evenimente, emisiuni de televiziune, un film realizat de o anume televiziune pe plaiurile mele natale și intitulat „Prețul succesului” în care am putut să spun tot ce este legat de profesia mea, dar și alte aspecte din viața mea. Filmul a fost deja difuzat la TvH și cred că este și pe Youtube. Pot să spun că foarte rar i se oferă unui artist spațiu în care să povestească el tot ce are de spus. Și eu am adunat destul de multe în povestea mea de…mulți ani de viață și 35 de ani de carieră!
-Dar există o diferență între dumneavoastră și ceilalți artiști?
-Mă diferentiez de ceilalți colegi ai mei artiști prin faptul că las în urma mea o zestre pe care eu am moștenit-o și la care am adăugat și creațiile mele, pe care le las pe mâini bune. Unii dintre foștii mei elevi își fac acum trupe, grupuri, alții au devenit profesori. Ei îmi duc repertoriul mai departe și cred că acesta a fost de fapt rolul meu pe Pământ. Să fiu mamă… pentru că sunt mama a trei copii, plus ceilalți elevi pe care eu îi consider copiii mei. Plus nepoții mei, pentru că sunt și bunică…
-Revenind la bilanțul anului 2018, a fost unul foarte bun. Putem vorbi despre un moment considerat „cel mai bun”?
-Cred că Balul Toamnei a fost o realizare foarte bună și frumoasă. Dacă o luăm de la începutul anului, pe 21 ianuarie am realizat Revelionul Artiștilor. Apoi Balul Primăverii la Conacul Polizu din comuna mea natală, precum și Balul Toamnei realizat de curând. Consider că în aceste trei evenimente eu am adunat și am folosit toate forțele și resursele mele. Am pus în valoare absolut tot ceea ce știu pentru că a trebuit să fiu și organizator, și scenograf, și multe alte cele. Mă bucur că la Balul Toamnei am reușit să pun în valoare romanța, un gen destul de greu și rar mediatizat.
-Anul acesta este unul deosebit pentru toți românii pentru că sărbătorim Centenarul. Pregătiți ceva deosebit pentru acest eveniment?
-Sigur că da. Lucrez. Am materiale în vedere. Este vorba de unele creații care îmi aparțin, alte materiale preluate de la alți artiști, dar care nu au fost prea mult popularizate, dar cel mai important este faptul că am găsit într-o arhivă un cântec despre Unire care nu a fost până acum orchestrat… Este pe versurile lui Gheorghe Bazavan pe care l-am găsit la Biblioteca Județeană „C. Sturza” și l-am valorificat. Practic am găsit partiturile și textul. În colaborare cu maestrul Aurel Ursinschi încercăm acum să rezolvăm orchestrația și negativul.
-Când ați descoperit acest cântec?
-S-a întâmplat chiar înainte de a pune în practică un alt proiect, al lui Radu Bogdan Ghelu, un proiect de teatru itinerant având drept temă principală România Dodoloață în care eu am jucat rolul reginei Maria. Cu alte cuvinte descoperirea cântecului a avut loc în primăvară, de când noi am început să sărbătorim Centenarul. Zi de zi, eu cânt cu copiii aceste cântece și ne pregătim. Din păcate, în Bacău nu se prefigurează anumite evenimente sau nu sunt eu invitată… Facem acest lucru pentru a insufla copiilor și tinerilor acest sentiment patriotic care nu trebuie să dispară. Chiar dacă unii pleacă în alte zări, sentimentul de patriotism nu trebuie să dispară pentru că mama noastră e România. Și nu spun cu emfază. Unii ar spune că termenul ăsta e perimat, dar nu este deloc. Dacă nu avem țară, nu avem nimic. Dacă ne desprindem de rădăcini, ne zboară vântul.
-Ați spus de nenumărate ori că este dificil să lucrezi cu cei mici pentru că nu de fiecare dată înțeleg textele.
-Sigur. Sunt cuvinte în aceste cântece pe care trebuie să le „traduc”, pentru că ei nu știu cuvinte din istorie. De exemplu „daci” în „Hora mândră a dacilor”. Ce-i drept, era o fetiță mică de vârstă, care neînțelegând textul îmi cânta „Hora mândră a dracilor”. Și atunci a trebuit să-i fac oră de istorie și să-i povestesc cine au fost dacii. Apoi, „Mihai, Cuza și Maria/ La, la, la, la, la, la/Făuritau România/La, la, la, la, la.” Le-am explicat de Cuza și Mihai, apoi m-au întrebat dacă Maria din cântec sunt eu. Și atunci trebuie să fac cu cei mici lecții de istorie. Chiar și cu cei mai mărișori, pentru că nu știu ce se mai învață la școală… Deci, scopul în sine este să-i educăm pe copii în această manieră. Sunt multe probleme în acest sens. Vedem ce se întâmplă în jurul nostru și nu știi ce și în cine să mai crezi. Practic noi sărbătorim Centenarul și, de fapt, suntem dezbinați…
-În același timp, presupun că vă pregătiți și pentru sărbătorile de iarnă…
-Desigur. Pregătim colinde, cântece de Stea, Căprița, Plugușor… Anul acesta am primit și o invitație în locația unde vom filma scene pentru obiceiurile de iarnă. Este vorba de restaurantul „Podu’ cu Lanțuri”, acolo unde vom organiza și Revelionul Artiștilor pe 20 ianuarie. Pentru acest eveniment suntem în tratative cu o televiziune și sper să vină toți artiștii băcăuani, cum au venit și la Balul Toamnei. Anton Achiței chiar m-a felicitat și vine la toate evenimentele pe care le organizez pentru că îi plac. Și asta este o garanție a calității muncii mele. Deci, mergem în paralel și cu obiceiurile de iarnă. Am foarte mulți elevi noi, bobocei, cu care trebuie să o iau de la zero. Învățăm cântecele, cuvinte, pentru că unii nici să citească nu știu. În același timp, trebuie să precizez că, în luna februarie, am filmat într-un cadru excepțional de iarnă la Casa Bunicilor din Gura Humorului cadre pentru piesa „Cerbul alb”, pe versurile maestrului Ion Ghelu Destelnica, o poezie de dragoste, o trăire care emană sentimente foarte puternice. Eu am compus muzica pentru acest cântec care a devenit videoclip, și cu scopul de a-i face o surpriză lui Radu Bogdan Ghelu și mamei lui. Videoclipul este deja pe Youtube.
-Ce tehnici folosiți cu cei mici?
-Mai nou, acum îi înregistrăm cu telefonul în clasă. Ei mai ascultă pe acasă, însă nu-i lăsăm să învețe singuri, pentru că s-ar putea să învețe greșit. Atunci ne chinuim, la orele individuale, la orele de grup…dar le place. Am copii…de peste tot și de toate vârstele. De la Berești-Tazlău, am opt copii de preoți, din Roman, de la Goioasa. Unii locuiesc aici iar alții fac naveta. Este o mare bucurie. Un preot de la Roman are toți patru copii la mine. Și așa se crează o atmosferă frumoasă, de familie…
-Am vorbit în linii mari despre ce a fost în 2018. Ce urmează în 2019? Aveți deja planuri?
-Tânjesc după un album. Am multe creații nevalorificate. Eu am creat cântece pentru copiii mei. Colaborez cu maestrul Trifan Leancă și cu Aurel Ursinschi, însă n-am avut timp să fac un album pentru mine. Cred că vreau un album cu cântece religioase, mai sobru, mai de suflet. Pe plan folcloric, dau copiilor tot ce creez. Le mai cânt și eu, cântă și ei…Dar nu mai scot albume de muzică populară pentru că se vând foarte greu. Costă foarte mult, oamenii s-au obișnuit să ia muzica de pe Youtube… Cu toate acestea, se lucrează într-un ritm susținut și sper să scot cât de curând, poate chiar de Crăciun, un nou album cu piese de sezon. Vom vedea cum vom putea să lansăm acest album. E greu și cu sălile de spectacol, dar nici timpul parcă nu ne mai ajunge.
-Ne-ați pomenit câte ceva dintre țintele pe plan profesional. Puteți să ne spuneți ce vă doriți pe plan personal?
-Pe plan personal… Orice om, mai ales o femeie își dorește să fie împlinită pe plan sentimental. Mie nu prea mi-a fost scris asta, pentru că bărbații pe care i-am întâlnit nu prea au înțeles ceea ce fac eu. Poate că au fost puțin geloși pe ceea ce fac, pe succesul meu, sau poate le era teamă sau nu ar fi vrut să stea în umbra mea. Mie mi-a plăcut să am alături un bărbat cel puțin la fel de puternic ca mine. Pot să vă spun că am fost într-un soi de relație, dar nu a avut viitor. Așa că, îmi concentrez atenția și dragostea, surplusul acesta, către nepoțelul meu, Marius Ioan, de la fiul meu. Și fiica mea are o fetiță, dar este mai departe de mine, și la propriu, și la figurat… De curând, am citit undeva că femeia după 50 de ani este debordabil de sinceră și de deschisă, și chiar nu am de ce să mă feresc. Poate că din experiența mea să învețe și tinerele, dacă sunt dispuse să învețe, deși nu prea văd… Și ca să mă explic în câteva cuvinte, cred că ceea ce ne lipsește nouă, între bărbat și femeie, este lipsa de comunicare. Când există o problemă, fiecare o trăiește în felul lui, în loc să o dezbată împreună și să găsească soluții. Și preferă să se închidă… În loc să rezolve problema, preferă să renunțe la relație. Cauzele pot fi gelozia, justificată sau nu, invidia ori orgoliul. Orgoliul nu are ce căuta într-o relație. În momentul în care ai ales pe cineva să fie jumătatea ta, cea care te completează, tu trebuie să ai grijă de acea jumătate. Să nu o rănești, să ai grijă de ea… și vorbesc și de bărbați, și de femei. Știți versul…„Iubire, bibelou de porțelan”…
-Să încheiem totuși într-o notă pozitivă. Un gând pentru băcăuani…
-Dragii mei! Eu vă doresc să rezistați, să sperați, pentru că problemele vin și pleacă. Noi rămânem români, patrioți, și să nu ne fie teamă să spunem acest cuvânt. Să ne iubim locul și pe cei de aproape, pentru că familia mare România pornește de la familie. Așa cum îți organizezi și administrezi problemele în familia ta, așa contribuim cu toții și ne putem dezvolta ca societate. Mergând mai departe, aș vrea Pace, înțelegere și oamenii să nu mai alerge așa de mult după bani. Să se bucure de prietenii din jur, de copii, de familie… Dragostea este pe primul plan pentru că „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”
