Manechinele lui Doru Kalmuski suntem noi

Ceea ce nu şi-a dorit şi nici nu a bătut prea des la porţile lui, ultima carte a scriitorului Doru Kalmuski, „Mesaj către manechine” (Editura Ateneul Scriitorilor”, 2018), a fost prezentată/lansată, după decesul lui, la Cenaclul „George Bacovia” al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România.

Au fost invitaţi romancieri, poeţi, eseişti, membri ai USR şi ai Cenaclului, prieteni ai celui dispărut. A participat şi Ozana Kalmuski, soţia scriitorului, care, înainte de debutul dezbaterilor, a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria lui Doru Kalmuski. Şedinţa Cenaclului a fost deschisă de Dumitru Brăneanu, preşedinte al Filialei Bacău a USR, amintind şi reamintind celor prezenţi personalitatea extraordinară, unică în peisajul cultural, intelectual, literar al Bacăului şi al României. „Doru Kalmuski este încă printre noi, însă ne-a lăsat acest mesaj, care ne este adresat şi nouă, nu numai anumitor manechine. Cred că plecarea lui Doru Kalmuski dintre noi nu este o pierdere numai a noastră, ci pentru întreaga literatură română. A fost un scriitor aparte, un prozator în primul rând, un rebel aş putea spune, într-o gâlceavă intelectuală permanentă cu societatea, fie ea de dinainte sau după 1990”, a spus Dumitru Brăneanu. Ozana Kalmuski a prezentat câteva aspecte din intimitatea scrierii acestei cărţi:

„A fost scrisă în mai mulţi ani pe blogul său, sub titlul «Critica civilizaţiei», însă şi-a dorit, a vrut, să fie şi tipărită, ceea ce s-a şi întâmplat. Au mai rămas câteva texte, pagini nepublicate. Mi-a lăsat mie ca testament să mă ocup în continuare de ceea ce a mai rămas de la el. De altfel, la timpul lor, voi împărtăşi Uniunii, Cenaclului despre ce este vorba. Cred că, împreună, vom reuşi să-i îndeplinim ultimele dorinţe. Vă mulţumesc că aţi venit aici pentru a vorbi despre Doru, despre cărţile lui”, au fost cuvintele emoţionante ale celei care i-a fost mereu aproape, care i-a cunoscut frământările, bucuriile, dar şi nemulţumirile.

Despre volumul „Mesaj către manechine” au mai vorbit criticul literar Petre Isachi („Un intelectual autentic, cu demnitate. Manechinele lui Doru suntem noi, oamenii, vrem sau nu vrem”, Calistrtat Costin a citit din volumul lansat, alegând unele dintre cele mai reprezentative texte, cum a făcut şi actriţa Suzana Macovei, de la teatrul Regina Maria din Oradea. Poeta Cristina Ştefan („Doru Kalmuski rămâne un scriitor important al Bacăului şi al ţării, un scriitor filozofic”), Grigore Codrescu, Viorel Savin („Un revoltat continuu, a fost în stare să refuze un premiu al USR, un om şi un scriitor curajos”), au completat imaginea unui scriitor de mare talent, asupra căruia critica literară are datoria să se aplece în anii următori.

A fost una dintre cele mai consistente şedinţe ale cenaclului „George Bacovia”, dedicat unui mare scriitor care, chiar dacă nu a avut mulţi prieteni, cei pe care i-a avut, i-a păstrat până la sfârşitul vieţii. Nu ne rămâne, după cum au afirmat membrii cenaclului, nouă, celor care l-am cunoscut şi apreciat, decât să-l citim, să-l recitim.