– Domnule secretar de stat, ne aflăm în miezul unui eveniment foarte important din cultura română, din cultura băcăuană: patrimoniul artistic al Centrului de Cultură „George Apostu” s-a îmbogăţit cu trei opere de artă monumentală semnate de marele sculptor George Apostu. Sunteţi unul dintre artizanii acestui eveniment. Vă rog să ne spuneţi cum şi de unde a venit această donaţie, că de o minunată donaţie este vorba.
– Totul a plecat de la o adresă primită de la Ambasada României în Liban, prin care se făcea cunoscut că un cetăţean libanez, E.S. Sheik Michel Bechara El-Khoury, fiul primului preşedinte al Libanului, ziarist, fost ministru în trei guverne, doreşte să doneze statului român trei lucrări ale sculptorului George Apostu. Singura condiţie a donatorului era ca aceste sculpturi de mari dimensiuni să fie expuse într-un loc unde publicul să aibă acces gratuit pentru a le admira. Scrie clar acolo, în adresă, care a fost înaintată ministerului nostru, Ministerului de Externe şi Guvernului României. Avea o oarecare vechime acea adresă prin minister, însă după ce am citit-o mi s-a părut interesantă ideea de a recupera trei lucrări ale marelui sculptor George Apostu. M-am gândit că ar fi extraordinar ca aceste lucrări să intre în patrimoniul Centrului de Cultură „George Apostu” din Bacău, mai ales că, în timpul vizitei mele aici, am văzut că această prestigioasă instituţie de cultură are în patrimoniu foarte puţine opere semnate de marele artist George Apostu. Am început demersurile, am început lupta, care, vă mărturisesc – nu mă aşteptam – au durat aproape un an.
– Probleme birocratice, legate de legislaţie sau diplomatice?
– Din toate câte ceva. A fost vorba de aprobarea unui Memorandum de către Guvernul României, iar pentru acest luru am avut nevoie de avizul a încă două ministere, cel al Justiţiei şi cel al Finaţelor. De asemenea, toate documentele care au privit donaţia, alte documente oficiale, trimise de la Beirut, au trebuit traduse, la fel şi cele româneşti. Toată această muncă, toate aceste etape au trebuit parcurse, cu insistenţe, cu rugăminţi. Probabil că alţii, la un moment dat, ar fi renunţat, deoarece erau lucruri clare, concrete, simple, însă îngreunate de birocraţie, de neînţelegerea la justa valoare a acestui gest de o mare frumuseţe. Nu am renunţat, m-am sfătuit şi cu Geo Popa, eram deja doi din minister care ne doream acelaşi lucru. Meritul lui Geo este că s-a implicat extrem de tare, m-a ajutat, s-a bucurat foarte mult când a văzut lucrările. În timp am primit semnale că unele muzee naţionale de artă din ţară şi-ar fi dorit măcar câte o lucrare. Şi atunci, am hotărât ca toate trei lucrări să se întoarcă acasă, la Centrul de Cultură „George Apostu”, aşa cum scria în actul de donaţie. Şi am reuşit. Acum pot fi admirate de publicul larg, aşa cum şi-a dorit generosul donator.
– Fiind de mari dimensiuni, unde vor fi expuse cele trei lucrări?
– La început, am discutat şi cu Geo Popa, vor fi expuse, în cadrul unei mari ceremonii, în Muzeul de Artă Contemporană de la Centrul de Cultură „George Apostu”, însă, cu timpul, după ce vom finaliza manifestările dedicate Centenarului Marii Uniri, şi bugetul ne va permite, poate şi cu sprijin local, gândul nostru este de a le turna în bronz, după care vor fi amplasate în curtea Centrului. Este un spaţiu generos şi eu cred că George Apostu merită o astfel de punere în lumină a lucrărilor sale.
– Aţi fost la Beirut, pentru a finaliza procedurile de aducere în ţară a acestei extraordinare donaţii?
– Nu, eu am coordonat din ţară întreaga operaţiune. Am trimis la Beirut doi specialişti, sculptorul Maxim Dumitraş şi criticul de artă Pavel Şuşară, care mi-au confirmat că sunt lucrări ale lui George Apostu, că merită să facem tot ce este posibil pentru a le recupera, că sunt valoroase.
– Ce alte probleme aţi mai întâmpinat în acest lung şi dificil demers pentru a îndeplini dorinţa cetăţeanului libanez?
– Am mai avut o mare şansă, donatorul acestor lucrări l-a iubit pe George Apostu, arta lui, pentru că am rămas extrem de surprins în momentul în care am aflat că nu numai că vom beneficia de aceste lucrări în mod gratuit, dar se oferă şi să suporte toate cheltuielile de transport până în portul Constanţa, cât şi primele lucrări de restaurare a acestora, deoarece au stat mulţi ani în aer liber, în grădina casei de vacanţă a E.S. Sheik Michel Bechara El-Khoury. Acesta urma să vândă acea casă şi, la rugămintea surorii sale, Huguette Caland, care l-a cunoscut pe Apostu la Paris şi a intermediat achiziţionarea, cu doar un an înaintea morţii artistului, a hotărât să le doneze statului român. Tot dumnealui a mai suportat şi alte cheltuieli, de ambalare, de protejare pe timpul transportului. La un moment dat, la minister, când s-a auzit de toate demersurile noastre, s-a pus o întrebare care nici nu merită să fie comentată: Bine, zice, dar cine achită cheltuielile de transport de la Constanţa până în Bacău? Sigur că am râs şi am replicat că ar fi culmea să cerem omului să achite şi acest transport. Chiar de ar fi fost să scoatem noi, eu şi Geo, bani din buzunar, nu mai puteam pretinde aşa ceva. De toate aspectele predării donaţiei s-a ocupat, la Beirut, fiul donatorului, Malek El Khoury, care a promis, şi s-a ţinut de cuvânt, să fie prezent în Bacău la ceremonia de preluare oficială a donaţiei, cât şi la manifestările organizate cu ocazia reîntoarecerii acasă a lui George Apostu, a spiritului lui, pe aceste locuri, atât de dragi lui.
– George Apostu este mult mai cunoscut în afara ţării, în România, din păcate, se face puţin pentru cunoaşterea, recunoaşterea şi valorificarea spirituală a operelor lui, a personalităţii sale remarcabile. Şi nu-i vorba numai de George Apostu. Există la nivelul ministerului un program, un proiect în această direcţie?
– Este mult adevăr în ceea ce spuneţi. Eu consider că un efort al mai multor instituţii care ar trebui să se implice în readucerea la adevărata lumină a artistului, a artei lui, ar fi benefic. Sunt în ţară mai multe lucrări ale lui George Apostu, unele în Bucureşti, altele aici, în Bacău, şi cred că o expoziţie naţională, cu toate lucrările artistului din ţară, cu alte lucrări din lume, evident cele care pot fi trasportate, ar fi extrem de bine venită, urmată de editarea de cataloage, monografii. Faptul că patrimoniul Centrului care-i poartă numele, s-a îmbogăţit cu aceste lucrări, dă un plus de valoare atât instituţiei, dar, aş spune, şi vieţii spirituale băcăuane, pentru că este un lucru minunat ceea ce s-a întâmplat. Mă bucur foarte mult că Geo Popa a găsit acest titlu, extrem de sugestiv pentru acest eveniment: “Se întorc valorile românilor acasă”. Este minunat, este cuprinzător, semnificativ şi relevă un mare adevăr, care ar trebui să ne călăuzească şi în viitor în acţiunile noastre. M-aş bucura foarte mult să ştiu că românii iubesc şi apreciază valorile naţionale, ale noastre, ale tuturor românilor.
