Drama calitatii candidatilor pentru cariera didactica

Criza invatamantului, invatamantul crizei (V)

Nu fac parte dintre cei care zamislesc apologii pentru calitatea invatamantului romanesc de dinainte de 1989, dar, daca am scutura aceasta perioada de zgura ideologica si de satrapii didactici ai notelor de 1 (unu) aruncate nonsalant, fara niciun temei, in cataloage, am avea despre ce vorbi. La inceputul anilor 80, imi amintesc de faptul ca pentru facultatile cu profil pedagogic era o concurenta si de 20 pe un loc. Doar Medicina si Dreptul aveau concurenta mai mare. Asadar, calitatea actului didactic avea din start un potential sprijin in competenta stiintifica a viitorului profesor. Si ce accent era asezat atunci pe formarea metodica a cadrului didactic!… Acum, cei mai multi dintre cei care opteaza pentru o cariera didactica sunt cei care au esuat in diferite domenii, care cred ca activitatea in invatamant inseamna concedii prelungite sau suete prelungite de cancelarie. Daca mai sunt si absolventi ai unei uzine de fabricat licente didactice, e dezastru. Unii nu stiu sa scrie corect romaneste si ajung la catedra. in urma cu ani, pe valul entuziasmului post-revolutionar, am predat la o scoala postliceala de invatatori. Dupa un an am renuntat, explicandu-le elevilor si managerilor acelei institutii ca nu pot fi partas la confirmarea statutului didactic pentru niste oameni care, in proportie covarsitoare, sunt straini de limba romana si de alte cunostinte elementare. Multi dintre acesti elevi sunt insa astazi cadre didactice, au obtinut grade didactice si-mi reproseaza atitudinea mea de atunci. Eu le raspund ca nu mi-as da nepotii pe mana lor si i-as sfatui si pe altii sa n-o faca. Am intalnit in ultimii ani si recenti absolventi admirabili ai facultatilor cu profil pedagogic. De la unii dintre ei chiar am foarte multe de invatat. Dar, din pacate, cei mai multi dintre ei stau la catedra cu ochii pe orizontul altor oportunitati: plecarea in strainatate, practicarea altor meserii etc. Salariul nu-i motiveaza. Se pare ca drama aceasta a oamenilor de calitate care nu vor sa opteze pentru cariera didactica nu este specific romaneasca. Un profesor american de la University of Cincinnati-Ohio, George Vredeveld, economist, care a facut parte din staful lui George Bush-senior, ascultandu-ma cum tot ma plang de drama din titlu, imi spunea ca nici in State nu stau lucrurile astfel, pentru ca si acolo salarizarea profesorilor nu motiveaza. Mai mult, imi spunea domnia sa, in toamna, in pragul deschiderii anului scolar, managerii scolilor ies pur si simplu pe strada, pun ochii pe cate un trecator si-i propun sa urmeze cursuri rapide (intensive le-am zice noi…), pentru a deveni cadru didactic… Unii, povestind ce loaze au fost prin scoala, se crucesc atunci cand aud despre o asemenea propunere. Altii trec de la amuzament la actiune si devin profesori. La noi, unii dintre profesorii stagiari spun pe sleau ca n-au participat la niciun curs metodic in facultate, n-au sustinut nici macar o lectie la practica pedagogica, desi pe diplome au note la modulul pedagogic… Cunosc si facultati de renume la care cei care predau metodica invatarii sau indruma practica pedagogica sunt, de regula, profesori care au esuat in a preda disciplina in care au devenit doctori cu staif… (Ion Fercu)