Criza invatamantului, invatamantul crizei (IV)
Ca profesor, cred ca lectia reprezinta reperul esential al activitatii didactice. Activitatile extracurriculare sunt foarte importante, dar numai daca sunt acompaniate de continuturi stiintifico-metodice de aplaudat ale lectiilor. in ultimul timp s-a creat o moda paguboasa: unii cred ca activitatile extracurriculare sunt alfa si omega activitatii. Tot felul de festivitati, de sarbatoriri cu fast, de „zile ale scolii” organizate in timpul orelor de curs, de inaugurari cu taiere de panglici si mese festive, de concursuri si campionate la care toti concurentii – cu sutele – urca pe podium, de „excursii de studii” care inseamna mai ales mini-vacante de chef si voie buna arunca in derizoriu tintele generoase ale invatamantului. Chiar proiectele educationale internationale, de pilda, foarte utile formarii personalitatii elevilor, cred ca ar trebui regandite. Acestea ar putea fi derulate pe timpul vacantelor scolare, intrucat dezorganizeaza – prin neparticiparea multor elevi si profesori la ore – activitatea. De-a dreptul paguboase sunt si activitatile extracurriculare impuse de la „centru”- cata frunza si iarba – pentru care trebuie intocmite rapoarte, statistici, dosare etc.
Dar si mai grava mi se pare a fi birocratizarea din perspectiva exagerarii rolului portofoliilor profesorilor si elevilor. Este un adevarat concurs national neoficial pe aceasta tema, la nivelul profesorilor. Cine are portofoliul mai consistent inseamna ca este si profesor foarte bun. Tot felul de inspectii in scoala au ca vedeta verificarea portofoliilor; doar a portofoliilor. Un coleg clujean imi spunea cu mare sinceritate ca-i este dor de o inspectie/vizita la orele sale de curs. Sa vina, zice el, un inspector din Minister, din Inspectorat si sa discutam despre lectia mea, despre lectiile mele, sa primenim idei, sa vedem pe unde ne aflam. Dar eu, spunea el, stau ziulica intreaga ingropat in portofolii, pentru ca stiu ca doar pe baza acestora, pe care le pot simplu maslui, sunt apreciat. Stii, imi mai zicea el, cred ca poti fi considerat performer daca ai doar portofolii foarte bune. Lectia a ajuns un apendice.
Regandita ar trebui si realizarea inspectiei pentru examenele de grad didactic. Ce s-o tot dam dupa cires, de cele mai multe ori, acestea au devenit prilej de mese festive in care candidatul este preamarit. Am indraznit, intr-un rand, sa nu dau nota/calificativ de trecere unui candidat la un grad didactic. A fost o adevarata mirare nationala. Mirare zic? Drama a fost. Ma abatusem de la regula festivismului. Iesisem din decor. M-a anchetat Ministerul o vara intreaga, de parca eu eram cel prins in ofsaid. in cele din urma, a ramas valabila decizia mea, dar mirarea, inclusiv cea ministeriala, a ramas. Noroc de colegii de catedra, de cei din Inspectorat, de elevii profesorului, care m-au aplaudat. Ce-ati zice de inspectii inopinate pentru gradele didactice? Ce-ati zice de evaluarea activitatii cadrului didactic pe baza unor teste riguroase aplicate elevilor la care preda? Altfel, asistand doar la niste lectii festive, regizate, nu reusim decat arareori sa aflam cate ceva din personalitatea cadrului didactic. Atat de mult a fost birocratizat si „festivizat” invatamantul, atat de putin poate fi impus criteriul competentei de catre un manager de scoala, incat, va spun sincer, unui profesor care nu face altceva decat sa plimbe catalogul din cancelarie in clasa si viceversa, mimand doar un minimum de efort, nu ai cum sa-l determini sa paraseasca sistemul. Am cunoscut asemenea mimi ai activitatii didactice care au iesit la pensie ca venerabili profesori.
Ion Fercu
