Un sabotor agreat: invatamantul universitar

Criza invatamantului, invatamantul crizei (III)

Un prieten universitar imi spune foarte sincer ca are un sentiment de mare jena atunci cand se reintalneste cu foarte multi dintre studentii sai (de la stat…), din cauza faptului ca nu-i mai recunoaste. Scuza sa: are sute si sute de studenti intr-un an. Timpurile, spune el, in care la o facultate erau doar cate doua grupe de studenti, iar profesorii ii cunosteau foarte bune pe acestia au trecut. intalnim, mai ales la universitatile particulare din orasele mari, situatii in care, din lipsa de spatiu, studentii sunt programati si la ora 22, cu sutele, intr-un amfiteatru, pentru a sustine un examen… blitz, un test grila formal.
Cu exceptiile stiute, invatamantul universitar, cel particular indeobste, a devenit o fabrica de diplome pentru licentiati, masteránzi, doctori. Cunoastem cu totii concetateni impopotonati cu masterate si care viseaza cu ochii deschisi catre doctorat, desi nu sunt nici macar capabili sa formuleze o cerere corecta din punct de vedere gramatical catre o amarata asociatie de locatari. Eu cunosc un doctor in stiinte economice care nu stie sa scrie nici ca un elev mediocru de clasa a III-a. Va mai amintiti de celebrele autocare care plecau (mai pleaca?) din Bucuresti, din doua in doua zile spre Chisinau cu turisti care reveneau a doua zi innobilati ca doctori in varii stiinte? Vrem dovezi, ni se spune. Le avem peste tot, nu va faceti ca nu le vedeti. Uzinele de licentiere lucreaza in schimburi prelungite, nefiind ocolite nici zilele de sambata si duminica. Daca economia ar dudui dupa aceleasi principii, oho, ce nivel de trai am avea!
Daca ai obtinut bacalaureatul chiar si cu media minima, iti sunt deschise, „la taxa”, portile oricarei facultati. Bani sa ai: pentru taxe, examene, licenta. Si din aceasta perspectiva invatamantul universitar este un sabotor. Saboteaza in primul rand invatamantul liceal. Stiind ca reusesc oricum la facultate, pe baza de dosar, foarte multi liceeni nu mai au nicio motivatie a invatarii, „trag de cinci”, cum se spune. Iar un cinci, cu un portofoliu incropit mai atent, este foarte usor de obtinut. Daca liceanul ar avea orizontul unui examen de admitere serios la facultate, ar fi interesat macar de studiul a catorva discipline. Asa… Admiterea pe baza de dosar ma trimite cu gandul la alte derapaje ale istoriei. Va aduceti aminte de faptul ca in vremurile dejiste existau celebrele facultati muncitoresti la care admiterea era realizata pe baza de dosar de cadre? Trebuia sa ai „origine sanatoasa” si atat. Acum trebuie sa ai sase la bacalaureat si bani. Adica un alt gen de… origine sanatoasa. Putinele universitati romanesti care-si mentin prestigiul organizeaza inca examene de admitere. In momentul in care a fost declansata dosariada universitara, imi aduc aminte de faptul ca la una dintre facultatile clujene n-au reusit unii dintre candidati care aveau media zece, inclusiv la bacalaureat, desi erau multe locuri. S-a apelat la tot felul de criterii de departajare. Va imaginati ce presiune este prezenta in culisele notarii unor elevi, ce nevoie este de un zece umflat in pene la bacalaureat?…
Acest linsaj academic al motivatiei este agreat si de catre multi politicieni, care au interese in domeniu. Ce mai tura-vura: e politica de stat. Daca n-ar fi asa, uzinele de licentiati pe banda rulanta ar trebui inchise. Aratam cu degetul spre gimnaziu si liceu, catre calitatea invatamantului din aceste segmente, dar nu vorbim despre orizontul motivational al elevilor. Daca motivatie nu e, nimic nu e.
Ion Fercu