Criza invatamantului, invatamantul crizei (I)
Am citit zeci de statistici despre bacalaureat. Tot citind, mi-am adus aminte de un banc… Ce este statistica? intreaba un ascultator. Radio Erevan ii raspunde: „Este ceva asemanator costumului de baie – arata multe, dar ascunde esentialul!” Churchill, de care sunt indragostit, imi sufla: „Singurele statistici pe care te poti baza sunt cele pe care le-ai falsificat tu singur”. Si, parodiindu-l pe Churchill, as mai putea spune ca o statistica seamana cu o lumanare purtata de un om beat: foloseste mai mult pentru sprijin decat pentru iluminat…
Mie, ca profesor, promovabilitatea la bacalaureat, interpretata corect, mi se pare a fi in limitele normalitatii. Sunt tari in care daca doar 30 la suta dintre candidati obtin bacalaureatul nu este o drama, ci o realitate gravida de firesc. Presa nu urla, politicienii nu fac din asta un subiect electoral, parintii nu suspina, cei care au ratat examenul nu se arunca de la etaj. La noi e drama…
Statisticile noastre nu spun realitatea. Firesc, trebuie sa aplaudam licee care au o reusita de peste 95 la suta. Candidatilor de la aceste licee le poate fi instalata cate o camera web pentru fiecare in parte; rezultatul va fi acelasi. Acestia sunt insa elevii care au avut la admiterea in liceu medii de peste 9,50, de regula. Dar ce te faci cu un Grup Scolar sau un Colegiu Tehnic in care unii dintre elevii care au sustinut acum examenul au avut nota 1 (UNU) la testele nationale ale clasei a VIII-a? Ei au fost admisi atunci la Scoala de Arte si Meserii. Apoi, in marea sa intelepciune, peste vreo doi ani, MECT i-a imbatat cu apa chioara si, pe celebra ruta progresiva (un fel de New Cantarea Romaniei), acestia au devenit liceeni, de-a toarta cu elevii care obtinusera 10 la testele nationale. Cum Dumnezeu sa reusesti sa-l educi pe-un elev de nota 1 (UNU) pentru a concura, pe aceleasi subiecte, cu un altul care in clasa a XII-a poate sti mai multa carte decat profesorul sau? Ma caznesc de ani buni sa pricep logica acestei gaselnite, ruta progresiva, dar nu reusesc. O asemenea greseala de sistem este de neiertat. Un adolescent bacauan, licean in Italia, imi spune: „La liceul nostru, in primul an eram cinci clase. Acum, in clasa a XII-a, am mai ramas doar doua clase. in Italia, liceanul care ramane repetent trece automat la Scoala de Arte si Meserii. Acelasi lucru se intampla si cu elevii care raman corigenti de doua ori”.
Sa va spun concret care este paradoxul costumului de baie… Cunosc foarte bine problematica unui Colegiu Tehnic: „Ion Borcea” Buhusi. Statisticile nu-mi spun nimic despre realitatea bacalaureatului la aceasta institutie. Alungati de prin Europa, de mastera criza, s-au inscris la bacalaureat si vreo 16 absolventi din toate erele; batraiori de tot. Unii dintre acestia nu s-au prezentat la examen, ceilalti n-au luat examenul. La aceasta institutie au fost inscrisi la bacalaureat elevi ai profilului teoretic si cei ai profilului tehnic. Primii au o promovabilitate de aproape 80 la suta. Statisticile, aidoma costumului de baie, nu evidentiaza insa acest aspect, desi gradul de promovabilitate este de aplaudat la nivel national. Statistica spune simplu: promovabilitatea este de aproape 49 la suta. Aiurea! As fi vrut sa-mi spuna statistica si cati dintre cei picati sunt de pe ruta progresiva, cati au fost admisi la tehnic doar cu media 5 (cinci), cati au promovat doar cu media 5 la disciplinele de bacalaureat, in situatia in care ei aveau nevoie de nota 6 (sase) la bacalaureat, cati dintre ei au practicat ani de zile capsunaritul occidental si acum ravnesc, la marea plezneala, la diploma…
Nu va grabiti sa aruncati cu pietre in elevi sau profesori, desi pacatele nu lipsesc la nici unii. Nici la mine. Cine are sindromul fecioarei neprihanite este in ofsaid mare. intr-un viitor articol vom reveni asupra acestei problematici.
Ion Fercu
